Persoanele cu diabet care dezvoltă ulcere la nivelul picioarelor se pot confrunta cu dureri puternice, imprevizibile, chiar dacă au sensibilitatea redusă în acea zonă. Pacienții spun că această suferință nu este întotdeauna tratată corespunzător.
Ulcerele diabetice pot provoca dureri intense chiar și atunci când pacienții au picioarele amorțite sau o sensibilitate redusă.
Durerea poate apărea brusc, ziua sau noaptea, și poate varia de la o senzație surdă până la impresia că talpa este tăiată cu un cuțit.
Suferința afectează somnul, plimbările, activitățile cotidiene și viața socială, iar unii pacienți spun că nu se simt suficient ascultați de personalul medical.
Îngrijirea zilnică a picioarelor devine o responsabilitate apăsătoare, deoarece chiar și leziunile minore pot avea consecințe grave.
Ulcerele diabetice ale piciorului sunt răni care se vindecă greu și apar, de regulă, în zonele supuse presiunii, precum degetele, partea din față a tălpii și călcâiul. Acestea pot afecta atât persoanele cu diabet de tip 1, cât și pe cele cu diabet de tip 2.
Printre principalele cauze se numără circulația sanguină deficitară și afectarea nervilor. Tocmai leziunile nervoase pot reduce sensibilitatea picioarelor, motiv pentru care amorțeala este unul dintre simptomele asociate frecvent acestei probleme.
Există însă un aspect mai puțin cunoscut: sensibilitatea redusă nu înseamnă neapărat absența durerii. Pacienții pot resimți episoade extrem de intense, uneori fără să le poată anticipa.
Această realitate este evidențiată într-o teză de doctorat realizată la Universitatea din Göteborg, care analizează experiențele persoanelor cu ulcere diabetice la nivelul picioarelor și modul în care acestea interacționează cu personalul medical.
Intensitatea durerii diferă foarte mult de la un pacient la altul. Unii descriu o durere ușoară, surdă, în timp ce alții vorbesc despre o senzație atât de puternică încât o compară cu aceea de a fi tăiați cu un cuțit în talpa piciorului.
Mai mult, episoadele pot apărea pe neașteptate, în orice moment al zilei sau al nopții.
„Pacienții trăiesc cu realitatea că durerea intensă poate apărea brusc, în orice moment al zilei sau al nopții. Ei nu pot prevedea când va apărea durerea, ceea ce duce la tulburări de somn și le îngreunează planificarea vieții cotidiene și a activităților sociale”, spune Anneli Ringblom, asistentă medicală de district, doctor în științe ale asistenței medicale și sănătății, conform Medical Xpress.
Astfel, problema nu se limitează la rana propriu-zisă. Incertitudinea devine parte din viața de zi cu zi, iar pacienții ajung să își organizeze activitățile în funcție de posibilitatea apariției unei noi crize de durere.
Pot să lucrez în grădină? Pot să merg la o petrecere? Am suficiente medicamente pentru calmarea durerii? Sunt întrebări care ajung să influențeze deciziile obișnuite ale persoanelor cu ulcere diabetice.
Potrivit rezultatelor prezentate în teză, pacienții apreciază, în general, personalul medical care îi îngrijește. Medicii, asistenții medicali și terapeuții podologi primesc evaluări pozitive în sondaje.
Cu toate acestea, există și o problemă importantă: durerea nu este întotdeauna recunoscută sau discutată suficient.
Unii pacienți spun că personalul medical nu îi întreabă întotdeauna despre intensitatea durerii. În același timp, chiar ei ezită uneori să deschidă acest subiect, de teamă să nu le creeze o povară suplimentară celor care îi tratează.
„În general, pacienții apreciază personalul medical care îi tratează — medicii, asistenții medicali și terapeuții podologi primesc feedback pozitiv în sondaje — însă ei raportează, de asemenea, că durerea lor nu este întotdeauna recunoscută. Ei explică faptul că personalul medical nu îi întreabă întotdeauna despre durere și că ei înșiși ezită să abordeze subiectul pentru a nu împovăra personalul”, explică Anneli Ringblom.
Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte prezentate în teză este intensitatea suferinței descrise de unii pacienți.
Pentru anumite persoane, durerea este atât de severă și persistentă încât amputarea ajunge să fie percepută, în unele momente, ca o posibilă soluție pentru a pune capăt suferinței.
Este o perspectivă dramatică, mai ales că amputarea reprezintă, în același timp, una dintre cele mai temute consecințe ale ulcerelor diabetice care nu sunt tratate corespunzător.
Experiențele descrise arată cât de mult poate afecta această afecțiune viața unui om, dincolo de aspectul vizibil al rănii și de procedurile necesare pentru îngrijirea ei.
Ulcerele diabetice nu înseamnă doar pansamente și vizite medicale. Pentru pacienți, ele pot schimba inclusiv felul în care își percep propriul corp.
Anneli Ringblom arată că unii dintre cei intervievați descriu o pierdere a încrederii în propriul corp și senzația că nu mai au libertatea de a face lucrurile pe care le făceau înainte.
Chiar și o simplă plimbare poate deveni dificilă. Pregătirea pentru o ieșire presupune aplicarea unguentelor, bandajarea rănii și verificarea atentă a încălțămintei și a șosetelor.
O cută în șosetă sau un grăunte de nisip rămas în pantof pot deveni motive de îngrijorare, deoarece și leziunile minore ale picioarelor pot avea consecințe grave în cazul persoanelor cu diabet.
Această atenție permanentă consumă timp și energie, iar unii pacienți ajung să renunțe la activități care înainte făceau parte din rutina lor.
„Ulcerele la picioare asociate diabetului sunt extrem de limitative. Pacienții descriu o schimbare în relația cu propriul corp, un sentiment că nu mai pot avea încredere în el. Unii spun că nu mai au energia necesară pentru a ieși la plimbare; pregătirea necesară, aplicarea unguentelor, bandajarea și verificarea unor detalii precum o cută în șosetă sau un grăunte de nisip în pantof, este prea solicitantă, mai ales că chiar și leziunile minore la picioare pot avea consecințe grave. Aceștia se confruntă cu o presiune imensă și cu o responsabilitate personală percepută ca fiind grea, aceea de a se asigura că nimic nu merge rău”, concluzionează cercetătoarea.
Teza lui Anneli Ringblom se concentrează pe experiențele pacienților, pe baza unor sondaje și interviuri. Cercetătoarea precizează că nu a investigat evenimentele clinice concrete care au avut loc în timpul îngrijirii acestora.
Cu toate acestea, rezultatele indică nevoia unei atenții mai mari acordate durerii asociate ulcerelor diabetice și a unor strategii mai clare pentru evaluarea și ameliorarea acesteia.
Mesajul principal este că amorțeala picioarelor nu ar trebui interpretată automat ca absență a durerii. Pentru persoanele care trăiesc cu ulcere diabetice, suferința poate fi intensă, imprevizibilă și suficient de puternică încât să le schimbe radical viața de zi cu zi.