Ce se întâmplă cu colesterolul și glicemia dacă bem ceai de măceșe. Ce efecte poate avea asupra imunității, inimii, pielii și greutății.
Are un gust ușor acrișor, o aromă delicată și este una dintre băuturile pe care mulți le asociază cu sezonul rece. Dar ceaiul de măceșe nu este doar o băutură plăcută.
Măceșele sunt fructele false ale trandafirului și au o concentrație importantă de vitamina C și antioxidanți. Cercetările au analizat în special extractele de măceșe și au identificat posibile efecte asupra imunității, inimii, inflamației și sănătății pielii.
Asta nu înseamnă că o cană de ceai poate trata o boală. Pentru unele dintre beneficiile promovate, dovezile la oameni sunt încă limitate, iar rezultatele obținute cu extracte concentrate nu pot fi transferate automat la ceai.
Totuși, măceșele merită atenție.
Măceșele conțin polifenoli, carotenoizi și vitamine cu rol antioxidant, în special vitaminele C și E.
Antioxidanții ajută organismul să limiteze efectele radicalilor liberi, molecule care pot afecta celulele. O alimentație bogată în astfel de compuși se asociază cu un risc mai mic pentru unele boli cronice, inclusiv bolile cardiovasculare și diabetul de tip 2.
Cantitatea de antioxidanți nu este însă identică în toate măceșele. Specia plantei, momentul recoltării și condițiile de cultivare pot modifica substanțial compoziția, potrivit Healthline.
Un detaliu interesant este că măceșele proaspete pot păstra mai mulți antioxidanți decât cele uscate.
Unul dintre cele mai cunoscute atuuri ale măceșelor este vitamina C. Această vitamină are mai multe roluri în sistemul imunitar. Contribuie la funcționarea normală a celulelor implicate în apărarea organismului și ajută la menținerea barierei protectoare a pielii.
Măceșele mai conțin polifenoli și carotenoizi, compuși care pot completa acest efect antioxidant.
Există însă o limită importantă. Studiile care au arătat efecte asupra imunității au analizat în mare parte extracte concentrate sau modele animale. Nu avem suficiente dovezi pentru a spune că ceaiul de măceșe previne infecțiile.
Antioxidanții și flavonoidele din măceșe au atras atenția cercetătorilor și în zona sănătății cardiovasculare. Unele cercetări au identificat efecte favorabile asupra tensiunii arteriale și colesterolului. Într-un studiu cu adulți cu obezitate, consumul zilnic al unei băuturi cu pudră de măceșe timp de șase săptămâni s-a asociat cu scăderea tensiunii arteriale și a colesterolului LDL.
Dar aici apare o diferență esențială. Participanții au consumat pudră de măceșe, nu ceai. Pudra conține și fibre, iar acestea pot contribui la efectele observate.
Prin urmare, nu putem spune că o cană de ceai de măceșe are același efect asupra colesterolului sau tensiunii arteriale.
Măceșele au fost analizate și în cercetări despre greutate și grăsimea abdominală. Un compus numit tilirozidă, prezent în măceșe, a atras atenția datorită unor posibile efecte asupra metabolismului grăsimilor.
Într-un studiu de 12 săptămâni, adulții cu exces de greutate care au primit zilnic extract de măceșe au avut o scădere mai mare a greutății corporale și a grăsimii abdominale decât grupul placebo.
Rezultatul este interesant, dar nu trebuie transformat într-o promisiune de slăbire.
Studiul a folosit extract de măceșe, nu ceai. În prezent, nu există suficiente dovezi pentru a spune că ceaiul de măceșe "arde grăsimea" sau că ajută singur la slăbit.
Cercetările asupra măceșelor au analizat și posibilul efect asupra glicemiei. În studiile pe animale, extractele și pudra de măceșe au redus glicemia și nivelul insulinei în anumite condiții. Rezultatele nu s-au confirmat însă în același mod la oameni.
Un studiu pe adulți cu exces de greutate nu a identificat modificări semnificative ale glicemiei à jeun sau ale sensibilității la insulină după administrarea zilnică de pudră de măceșe.
Prin urmare, ceaiul de măceșe nu poate fi considerat un tratament pentru diabet și nici un înlocuitor pentru recomandările medicale.
Aici există unele dintre cele mai interesante rezultate ale cercetărilor asupra măceșelor. Măceșele conțin galactolipide și polifenoli, compuși care au proprietăți antiinflamatoare.
Mai multe studii au analizat extractul de măceșe la persoane cu osteoartrită. Unele rezultate au arătat reducerea durerilor articulare și o îmbunătățire a mobilității.
Într-un studiu cu durata de patru luni, persoanele care au primit extract de măceșe au raportat mai puțină durere și o mobilitate mai bună a articulației șoldului.
Din nou, trebuie făcută diferența între extract și ceai. Nu știm dacă o cană obișnuită de ceai furnizează aceeași cantitate de compuși activi.
Vitamina C are un rol important în producerea colagenului, proteina care contribuie la structura și elasticitatea pielii.
Măceșele mai conțin carotenoizi, inclusiv licopen și alți compuși cu proprietăți antioxidante.
Un studiu de opt săptămâni a analizat efectele unei pudre de măceșe asupra pielii. Participanții care au consumat zilnic pudra au avut o reducere a aspectului ridurilor din jurul ochilor și îmbunătățiri ale hidratării și elasticității pielii.
Rezultatul nu demonstrează însă că ceaiul de măceșe are același efect. Așadar, este prea devreme să spunem că acest ceai combate ridurile. Putem spune însă că măceșele aduc compuși care au un rol important pentru sănătatea pielii.
Un avantaj al ceaiului de măceșe nu are legătură cu un efect medical, ci cu modul simplu în care poate fi introdus în alimentație.
Măceșele proaspete pot fi spălate bine și folosite pentru prepararea ceaiului. Pentru o cană de aproximativ 240 ml se pot folosi câteva măceșe, iar infuzia poate sta circa 10-15 minute.
Se poate folosi și ceai din măceșe uscate. Gustul este acrișor, asemănător cu cel al unor fructe roșii sau al merelor mai acre. Dacă este prea intens, poate fi îndulcit, însă cantitatea de zahăr sau miere contează mai ales pentru persoanele care urmăresc aportul caloric ori glicemia.
Un lucru important: măceșele culese din plante tratate cu pesticide care nu sunt aprobate pentru consum alimentar nu trebuie folosite pentru ceai.
Pentru majoritatea adulților sănătoși, ceaiul de măceșe nu este asociat cu reacții adverse grave.
Există însă situații în care este nevoie de prudență. Siguranța în timpul sarcinii și alăptării nu a fost suficient studiată. În aceste perioade, este recomandată discuția cu medicul înainte de consumul regulat.
Conținutul ridicat de vitamina C poate reprezenta, de asemenea, un aspect important pentru persoanele care au predispoziție la calculi renali.
O atenție specială este necesară și pentru persoanele care iau litiu. Efectul diuretic al măceșelor poate influența concentrația medicamentului și poate crește riscul de reacții adverse.
Ceaiul de măceșe este mai mult decât o băutură aromată. Fructele din care provine au un profil bogat în vitamina C și antioxidanți, iar cercetările au scos la iveală mai multe efecte potențial interesante.
Totuși, există o diferență între ceea ce știm despre măceșe, pudră și extracte concentrate și ceea ce putem afirma despre o cană de ceai.
De aceea, cel mai corect este să privim ceaiul de măceșe ca pe o băutură care poate completa o alimentație sănătoasă, nu ca pe un remediu pentru boli.