O moleculă de zahăr prezentă în special în carnea de vită și miel a fost asociată cu un risc cu 63% mai mare de a dezvolta diabet de tip 2.
Neu5Gc este o moleculă de zahăr prezentă în special în carnea roșie, mai ales în carnea de vită și miel.
Persoanele cu cel mai mare aport de Neu5Gc provenit din carne au prezentat un risc cu 63% mai mare de diabet de tip 2 decât cele cu aportul cel mai mic.
Cercetătorii suspectează că inflamația cronică ar putea explica o parte din această asociere.
Studiul este preliminar și observațional, astfel că nu demonstrează că Neu5Gc sau carnea roșie provoacă diabetul de tip 2.
Un zahăr despre care probabil puțini oameni au auzit până acum atrage atenția cercetătorilor în domeniul diabetului. Este vorba despre N-glicolilneuraminic (Neu5Gc), o moleculă prezentă în special în carnea roșie. Potrivit rezultatelor preliminare ale unui amplu studiu observațional, persoanele cu cel mai mare aport de Neu5Gc provenit din carne au avut un risc cu 63% mai mare de a dezvolta diabet de tip 2, comparativ cu cele cu cel mai mic aport.
Rezultatele sunt prezentate la reuniunea anuală a Asociației Europene pentru Studiul Diabetului (EASD), desfășurată la Milano între 28 septembrie și 2 octombrie 2026.
Neu5Gc este produs în mod natural de majoritatea mamiferelor, însă oamenii nu îl mai pot produce. Motivul este o mutație genetică veche care a afectat gena CMAH.
Molecula poate ajunge însă în organism prin alimentație. Este prezentă în carnea roșie, în special în cea de vită și miel, dar se găsește și, în cantități mai mici, în produsele lactate.
După consum, Neu5Gc poate fi absorbit și încorporat în țesuturile umane. Deoarece organismul uman nu produce în mod natural această moleculă, sistemul imunitar o poate recunoaște drept străină și poate produce anticorpi împotriva ei.
Acest fenomen a fost asociat anterior cu o activare imunitară cronică denumită xenosialită. Cercetătorii au vrut să afle dacă aceeași cale ar putea avea legătură și cu diabetul de tip 2.
Pentru analiză au fost folosite datele a 89.953 de adulți din studiul francez NutriNet-Santé.
Participanții aveau, în medie, 42 de ani, iar 79% erau femei. La începutul cercetării nu aveau diabet de tip 2 sau cancer.
Pentru estimarea alimentației, participanții au completat trei înregistrări alimentare de câte 24 de ore. Cercetătorii au folosit apoi o bază de date validată pentru a estima cantitatea de Neu5Gc consumată.
Au fost luate în calcul mai multe tipuri de carne roșie, inclusiv vită, miel, porc, iepure, capră și vânat. Carnea procesată, precum baconul, cârnații și mezelurile, a fost analizată separat, la fel ca produsele lactate.
Participanții au fost împărțiți în cinci grupuri, de la cel cu cel mai mic până la cel cu cel mai mare aport de Neu5Gc provenit din carne.
După o perioadă mediană de urmărire de 7,2 ani, cercetătorii au identificat 966 de cazuri noi de diabet de tip 2.
Cea mai importantă observație a fost că persoanele aflate în grupul cu cel mai mare aport de Neu5Gc provenit din carne au prezentat un risc cu 63% mai mare de diabet de tip 2 comparativ cu grupul cu cel mai mic aport.
Asocierea s-a menținut după ajustarea pentru mai mulți factori care pot influența riscul de diabet, printre care vârsta, sexul, activitatea fizică, calitatea generală a alimentației, fumatul și anumite afecțiuni medicale.
Și grupul aflat pe locul al doilea în ceea ce privește aportul ridicat a prezentat un risc mai mare, de aproximativ 41%, comparativ cu grupul cu aportul cel mai scăzut.
În grupul cu cel mai mare aport, bărbații consumau în medie 97 de grame de carne roșie pe zi, iar femeile 73 de grame. Dacă era inclusă și carnea procesată, valorile ajungeau la 136 de grame pentru bărbați și 96 de grame pentru femei.
Una dintre ipotezele cercetătorilor este că organismul ar putea reacționa la Neu5Gc printr-o activare imunitară persistentă.
„Constatările noastre susțin ipoteza că inflamația cronică reprezintă un mecanism specific care leagă consumul de carne roșie de T2D”, a declarat autorul principal al studiului, dr. Leopold Fezeu, de la Université Sorbonne Paris Nord din Franța, conform Medical Xpress.
Potrivit cercetătorilor, această inflamație ar putea afecta țesuturile implicate în reglarea glicemiei, inclusiv celulele care produc insulină și țesuturile sensibile la insulină.
Analiza a sugerat, de asemenea, că relația dintre Neu5Gc provenit din carne și diabet nu poate fi explicată în totalitate prin greutatea corporală. Cercetătorii au estimat că obezitatea ar explica aproximativ 13% din asocierea observată.
După ajustarea pentru indicele de masă corporală, legătura a devenit mai slabă, dar a rămas semnificativă statistic.
Aici apare una dintre cele mai importante nuanțe ale studiului.
Atunci când cercetătorii au luat în calcul și cantitatea totală de carne roșie consumată, asocierea dintre Neu5Gc și diabetul de tip 2 s-a redus și nu a mai fost semnificativă statistic, deși a rămas în aceeași direcție.
Asta înseamnă că Neu5Gc ar putea explica o parte din legătura dintre carnea roșie și diabet, dar nu este demonstrat că este singurul mecanism implicat.
Carnea roșie conține numeroși alți compuși care ar putea influența sănătatea metabolică. Cercetătorii spun că vor analiza în continuare inclusiv relația dintre Neu5Gc și fierul hemic, o formă de fier prezentă în alimentele de origine animală.
O altă observație interesantă este că cercetătorii nu au identificat o asociere între Neu5Gc provenit din produsele lactate și diabetul de tip 2.
În schimb, atunci când au fost luate în calcul toate sursele alimentare de Neu5Gc, persoanele din grupul cu cel mai mare aport total au avut un risc cu 37% mai mare de diabet de tip 2 comparativ cu cele din grupul cu aportul cel mai mic.
Potrivit cercetătorilor, această asociere a fost determinată în mare măsură de Neu5Gc provenit din carne.
Este important ca rezultatul să nu fie interpretat ca și cum 63% dintre persoanele care consumă carne roșie vor face diabet.
Cifra de 63% reprezintă o diferență relativă de risc între două grupuri din cadrul studiului: persoanele aflate în grupul cu cel mai mare aport de Neu5Gc provenit din carne, comparativ cu cele din grupul cu cel mai mic aport.
Mai mult, cercetarea nu a demonstrat că Neu5Gc provoacă diabetul. Studiul este observațional, ceea ce înseamnă că cercetătorii au urmărit asocieri între alimentație și apariția bolii, fără să controleze experimental dieta participanților.
Prin urmare, nu se poate spune pe baza acestor rezultate că Neu5Gc este cauza directă a diabetului de tip 2.
Autorii studiului spun că următorul pas este să măsoare în cohorte mari anticorpii anti-Neu5Gc. Astfel ar putea verifica mai direct dacă reacția imună presupusă se află într-adevăr în spatele asocierii observate.
Vor fi analizate și interacțiunile dintre Neu5Gc și alți compuși ai cărnii roșii, inclusiv fierul hemic.
De asemenea, cercetătorii consideră că ar merita investigat dacă reducerea expunerii la Neu5Gc provenit din carne, inclusiv prin înlocuirea unei părți din carnea de vită și miel cu alte surse de proteine, ar putea avea un rol în prevenirea diabetului de tip 2. Aceasta rămâne însă o direcție de cercetare, nu o concluzie demonstrată de studiul actual.
Autorii subliniază că rezultatele sunt preliminare și nu au fost încă validate, iar estimările se pot modifica după finalizarea analizei.
În plus, participanții și-au raportat alimentația, iar cercetătorii nu au urmărit în mod continuu eventualele schimbări ale dietei pe parcursul celor peste șapte ani de monitorizare. Acest lucru poate introduce erori în estimarea aportului de Neu5Gc.
De asemenea, chiar dacă analiza a ținut cont de numeroși factori de risc, nu poate exclude complet influența unor factori sociali sau de stil de viață care nu au fost măsurați.
Prin urmare, noua cercetare aduce o ipoteză biologică interesantă despre modul în care carnea roșie ar putea fi legată de diabetul de tip 2, dar sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili dacă Neu5Gc are într-adevăr un rol cauzal.