Un produs pe care scrie „fără zahăr”, „cu conținut redus de grăsimi”, „natural” sau „cu mai puțin sodiu” poate părea alegerea evidentă pentru o alimentație sănătoasă. Însă ambalajul nu garantează că produsul este, în ansamblu, mai nutritiv.
Aproape 150.000 de produse alimentare și băuturi lansate în SUA în ultimul deceniu au fost analizate de cercetătorii de la Cornell.
Două treimi dintre produsele analizate au fost încadrate ca fiind, per ansamblu, mai puțin sănătoase, chiar dacă jumătate aveau mențiuni privind sănătatea pe ambalaj.
Un produs cu mai puțin sodiu, zahăr sau grăsime poate compensa reducerea printr-o cantitate mai mare dintr-un alt nutrient.
„Natural”, „organic” sau „fără OMG” nu înseamnă automat „sănătos” din punct de vedere nutrițional.
O etichetă care promite mai puțin zahăr, mai puține grăsimi sau mai puțin sodiu poate schimba imediat percepția cumpărătorului. Produsul pare mai bun înainte ca lista de ingrediente sau tabelul nutrițional să fie măcar privite.
O nouă analiză realizată la Universitatea Cornell sugerează însă că această impresie poate fi înșelătoare. Cercetătorii au examinat aproape 150.000 de produse alimentare și băuturi lansate în Statele Unite pe parcursul unui deceniu și au comparat mențiunile de pe ambalaje cu profilul nutrițional general al produselor.
Analiza a fost condusă de Miguel Gómez, profesor de marketing alimentar la Cornell, și Pei Zhou, cercetătoare postdoctorală în laboratorul său. Datele au provenit de la firma de cercetare de piață Mintel și au acoperit produsele noi introduse pe piața americană în ultimii zece ani.
Ideea cercetării a pornit inclusiv de la o situație banală întâlnită la cumpărături: sortimente aparent similare ale aceluiași produs, dintre care unul avea mai puține grăsimi.
Problema este că reducerea unui nutrient nu spune ce s-a întâmplat cu restul rețetei.
Un produs „cu conținut redus de grăsimi” poate avea, de exemplu, mai mult zahăr sau sodiu. Într-un alt caz, reducerea sodiului poate fi însoțită de creșterea cantității de zahăr. Astfel, afirmația de pe partea frontală a ambalajului poate fi perfect adevărată, dar să ofere doar o imagine foarte îngustă asupra produsului.
Exact aici apare diferența dintre o caracteristică nutrițională și calitatea nutrițională generală.
Pentru a evita capcana evaluării unui aliment doar după un singur ingredient, echipa a folosit Modelul de profilare nutrițională, un sistem de punctaj dezvoltat de Agenția pentru Standarde Alimentare din Marea Britanie.
Modelul ia în calcul mai multe componente ale alimentului în același timp. Excesul de zahăr, sodiu, grăsimi saturate și calorii este penalizat, în timp ce fibrele, proteinele și anumite componente provenite din fructe și legume contribuie pozitiv la scor.
Aplicat produselor americane analizate, sistemul a scos la iveală o diferență importantă între ceea ce sugerează ambalajul și imaginea nutrițională de ansamblu.
Două treimi dintre produsele nou lansate analizate au fost considerate, în ansamblu, mai puțin sănătoase, chiar dacă jumătate dintre acestea aveau mențiuni privind sănătatea.
Asta nu înseamnă că toate produsele cu mențiuni de sănătate sunt nesănătoase și nici că afirmațiile de pe ambalaj sunt false. Înseamnă că o singură mențiune nu este suficientă pentru a descrie întregul profil nutrițional.
Discrepanțele au fost deosebit de vizibile în cazul băuturilor.
Afirmații precum „conținut redus de sodiu”, „fără zahăr” sau „conținut redus de grăsimi saturate” au fost printre cele mai susceptibile să nu reflecte în aceeași măsură calitatea nutrițională generală a produsului.
Motivul este simplu de înțeles: un producător poate modifica o singură componentă a rețetei pentru a obține o anumită caracteristică nutrițională, fără ca întregul produs să devină automat o alegere nutritivă mai bună.
De aceea, formulări precum „reduced”, „low”, „free” sau echivalentele lor trebuie privite în contextul întregului tabel nutrițional.
Una dintre cele mai interesante observații ale cercetătorilor se referă la cuvântul „natural”.
Spre deosebire de o mențiune nutrițională propriu-zisă, termeni precum „natural”, „organic”, „fără OMG” sau „cereale integrale” nu descriu în mod direct cantitatea de zahăr, sodiu ori grăsimi dintr-un produs. Totuși, cercetările anterioare citate de autori arată că oamenii tind să interpreteze asemenea termeni ca pe un semnal că produsul este mai sănătos.
Cercetătorii vorbesc despre un așa-numit „efect de aureolă”: o singură caracteristică pozitivă influențează percepția asupra întregului produs.
Cu alte cuvinte, dacă pe ambalaj apare un cuvânt asociat cu naturalețea sau sănătatea, cumpărătorul poate ajunge să presupună că și celelalte caracteristici nutriționale sunt favorabile, chiar dacă nu există neapărat o legătură între ele.
Problema nu este ignorată nici de autoritățile americane.
În decembrie 2024, Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) a finalizat o definiție actualizată pentru mențiunea nutrițională „healthy”. Noile criterii sunt concepute astfel încât un produs să nu fie evaluat doar prin prisma unui singur nutrient.
Pentru a putea folosi voluntar mențiunea „healthy” în condițiile noilor reguli, produsul trebuie să conțină o anumită cantitate din cel puțin un grup alimentar relevant pentru recomandările nutriționale și să respecte limite pentru grăsimi saturate, sodiu și zaharuri adăugate.
Schimbarea este importantă și pentru că reflectă modul în care nutriția este înțeleasă astăzi: nu este suficient să elimini un singur nutrient pentru ca un aliment să devină automat parte dintr-o dietă sănătoasă.
De exemplu, noile criterii permit ca anumite alimente precum nucile și semințele, uleiul de măsline, anumite tipuri de pește mai bogat în grăsimi și apa să se încadreze în categoria produselor care pot purta mențiunea „healthy”, în condițiile stabilite de FDA.
Concluzia practică a cercetătorilor este mai puțin spectaculoasă decât promisiunile de pe ambalaje, dar mult mai utilă: nu este suficient să te uiți la partea din față a cutiei.
O mențiune precum „fără zahăr”, „cu mai puține grăsimi” sau „bogat în fibre” poate fi un indiciu util. Dar pentru a înțelege produsul în ansamblu, trebuie verificat și tabelul nutrițional.
Acolo pot fi comparate cantitățile de zaharuri adăugate, sodiu, grăsimi saturate, fibre, proteine și calorii, în funcție de produs și de cantitatea consumată.
Cercetarea de la Cornell susține tocmai această schimbare de perspectivă: de la întrebarea „Ce ingredient a fost redus?” la întrebarea „Cum arată întregul profil nutrițional?”
Iar diferența poate fi importantă. Un produs poate bifa o promisiune de pe partea din față a ambalajului și, în același timp, să nu fie mai nutritiv în ansamblu.
Pentru cumpărător, cea mai sigură abordare rămâne una simplă: privește mențiunea de pe fața ambalajului ca pe un indiciu, nu ca pe verdictul final. Iar când două produse par similare, câteva secunde petrecute cu tabelul nutrițional pot dezvălui ceea ce sloganul de pe ambalaj nu spune.