Ce se întâmplă în organism pe măsură ce îmbătrânim? Profesorul Valerio Orlando explică rolul ADN-ului, inflamației, mediului și stilului de viață în procesul de îmbătrânire.
Congresul Internațional de Longevitate - ediția a II-a a avut loc pe 24 septembrie 2026, la Biblioteca Națională a României din București, reunind cercetători și specialiști din mai multe țări. Evenimentul a avut tema "Din știință în practică medicală" și a pus în centrul discuțiilor modul în care cercetarea asupra procesului de îmbătrânire poate ajunge în practica medicală.
Programul congresului a acoperit domenii precum biologia îmbătrânirii, epigenetica, biomarkerii longevității, medicina regenerativă, medicina predictivă și utilizarea tehnologiilor moderne în sănătate.
Profesorul Valerio Orlando, biolog molecular și specialist în epigenetică, a participat la Congresul Internațional de Longevitate - ediția a II-a, desfășurat pe 24 septembrie 2026, la Biblioteca Națională a României. Cercetătorul a fost anunțat printre participanții la eveniment pentru activitatea sa în domeniul epigeneticii și pentru cercetările dedicate ARN-ului repetitiv, îmbătrânirii și regenerării țesuturilor.
Profesor de Biosciences la King Abdullah University of Science and Technology (KAUST), în Arabia Saudită, prof. Orlando are peste trei decenii de experiență în cercetarea mecanismelor care controlează activitatea celulelor. La congres, el a pus în discuție una dintre întrebările importante ale cercetării asupra longevității: cât de mult este stabilit prin gene și cât de mult poate fi influențat de mediul în care trăim.
Epigenetica oferă una dintre explicațiile pentru această relație. ADN-ul păstrează informația genetică, însă modul în care anumite gene sunt activate sau dezactivate poate varia în funcție de mai mulți factori. Alimentația, activitatea fizică, stresul, mediul și experiențele de viață pot influența aceste mecanisme fără să schimbe secvența ADN.
Epigenetica studiază modificările care influențează activitatea genelor fără să schimbe secvența ADN. Un exemplu folosit frecvent este cel al gemenilor identici.
"Cel mai clasic exemplu este cel al gemenilor identici, cu ADN identic, care par identici, dar nu sunt, deoarece acumularea progresivă a diferitelor experiențe biologice și culturale de-a lungul vieții îi face întotdeauna diferiți", explică prof. Valerio Orlando.
Profesorul subliniază rolul mediului și al experiențelor de viață în acest proces.
"Destinul nostru nu este scris în întregime în ADN-ul nostru: factorii de mediu, emoționali și culturali se pot schimba și determina identitatea noastră biologică", a mai explicat profesorul.
O parte importantă a cercetărilor lui Orlando se referă la "repeatom", zona genomului care include numeroase elemente repetitive, printre care retrotranspozonii LINE-1.
Aceste secvențe au fost considerate mult timp componente fără o funcție importantă, însă cercetările au arătat că ele pot participa la reglarea activității celulare.
"Aceste fragmente sunt, în realitate, niște virusuri străvechi", spune profesorul.
Cercetătorul urmărește inclusiv modul în care ARN-urile produse de aceste regiuni se leagă de răspunsul organismului la stres, inflamație și îmbătrânire.
Inflamația are un rol important în repararea țesuturilor. După o leziune, organismul elimină celulele deteriorate și pregătește zona pentru regenerare.
"Dacă această primă fază nu apare, adică această inflamație primară, terenul nu este favorabil reparării. Dacă persistă, este și mai rău", explică prof. Valerio Orlando.
În procesul de îmbătrânire, una dintre probleme poate fi pierderea coordonării dintre mecanismele organismului.
"Probabil că, în timp, ceea ce se pierde este coordonarea", spune cercetătorul.
Orlando explică faptul că inflamația nu trebuie privită automat ca un fenomen negativ. În faza inițială, ea poate fi necesară pentru ca țesutul să se poată repara.
"Primul lucru pe care îl fac acestea este să elibereze câmpul de luptă. Așadar, celulele deteriorate sunt îndepărtate, sunt eliminate. Pe această bază începe apoi, reîncepe programul de reconstrucție", explică prof. Orlando.
Problema apare atunci când inflamația nu se mai oprește.
"Inflamația se transformă din binefăcătoare în dăunătoare, iar capacitatea noastră de regenerare are de suferit", spune profesorul.
În acest context, cercetătorul urmărește și rolul ARN-urilor repetitive în controlul răspunsului inflamator.
"Aceste ARN-uri s-ar afla în centrul discuției, deoarece ele sunt cele care controlează calitatea și durata acestei inflamații, rele sau bune", afirmă prof. Valerio Orlando.
Potrivit profesorului, sănătatea nu depinde de un singur factor. Alimentația, mișcarea, stresul și starea emoțională fac parte dintr-un sistem mai larg.
"O stare bună de sănătate este rezultatul mai multor componente care acționează împreună. Și atunci este nevoie și de componenta afectivă, motivațională", spune prof. Valerio Orlando.
Pentru Orlando, medicina longevității trebuie să pornească de la înțelegerea mecanismelor fundamentale ale organismului.
"Problema este: să cunoaștem mecanismele de bază. De acolo apar soluții care poate nu puteau fi concepute înainte, complet neașteptate", afirmă profesorul.
Iar ideea care stă la baza cercetărilor sale este că îmbătrânirea nu poate fi redusă la ceea ce este scris în genom.
"Trebuie să investim mai mult în cunoaștere și, pornind de aici, să creăm, să găsim soluții", este concluzia lui Valerio Orlando.
Printre invitații internaționali s-a numărat Dr. Maria Blasco, biolog molecular și fost director al Centrului Național Spaniol de Cercetare a Cancerului (CNIO), cunoscută pentru cercetările asupra telomerilor și regenerării celulare.
Pe lista speakerilor s-au aflat și Patrick Paine, cercetător la Harvard Medical School, care studiază reprogramarea celulară parțială, precum și Dr. Ilia Stambler, fondator al International Longevity Alliance și asociat Universității Bar-Ilan din Israel.
José Luis Cordeiro, inginer și promotor al cercetării longevității, a abordat direcții precum tehnologiile emergente, inteligența artificială și posibilitatea intervenției asupra proceselor biologice ale îmbătrânirii.
Printre speakerii internaționali s-au mai numărat Prof. Maria Pia Abbracchio, de la Universitatea din Milano, specialistă în neuroștiințe și prevenirea bolilor neurodegenerative, Dr. Elizabete Argale, de la Universitatea Riga Stradiņš, cu preocupări privind longevitatea feminină, Dr. Ravi Kumar Chaudhary, cercetător biomedical din India, și Walter H. Crompton, inginer biomedical și director executiv al American Longevity Alliance.
O perspectivă legată de relația dintre mediu și longevitate a fost adusă de Walter Übelhart, biolog, care a prezentat tema "Pădurea ca factor de longevitate", pornind inclusiv de la cercetările desfășurate în zona Băiuț din Maramureș.
Evenimentul a reunit specialiști din domenii precum biologia moleculară, epigenetica, cercetarea telomerilor, neuroștiințele, medicina regenerativă, bioinformatica și tehnologiile biomedicale. Direcțiile de cercetare prezentate au avut un obiectiv comun: înțelegerea mecanismelor îmbătrânirii și identificarea unor modalități prin care descoperirile din laborator pot contribui, în timp, la prevenție și la menținerea sănătății pe o perioadă cât mai lungă.
Congresul Internațional de Longevitate a deschis Longevity Expo Forum Fest - ediția a IV-a, eveniment desfășurat la București în perioada 24-26 septembrie 2026. În timp ce prima zi a fost dedicată congresului științific, programul continuă cu sesiuni și conferințe dedicate longevității, sănătății și medicinei viitorului.
Prin temele abordate, congresul a pus accent pe o perspectivă care depășește ideea de simplă prelungire a vieții. Cercetarea longevității urmărește tot mai mult extinderea perioadei de viață sănătoasă și funcțională, prin înțelegerea mecanismelor biologice ale îmbătrânirii și prin transformarea descoperirilor științifice în soluții medicale.