Pe măsură ce îmbătrânim, apar schimbări în modul în care ne mișcăm și în felul în care corpul își gestionează energia și echilibrul.
Un nou studiu realizat în Australia arată că îmbătrânirea modifică modul în care corpul gestionează mersul. Cercetarea indică faptul că organismul adoptă treptat o strategie mai prudentă, în care siguranța primează în fața eficienței. Această adaptare ajută la menținerea stabilității, dar reduce viteza și crește consumul de energie.
Studiul, realizat de cercetători de la Universitatea Flinders și Universitatea din Canberra, a analizat datele de mișcare ale 107 adulți sănătoși cu vârste între 26 și 86 de ani. Rezultatele arată modificări semnificative în modul de funcționare al gleznei și al mușchilor implicați în mers.
Concluzia principală indică o schimbare spre un tipar de mers "orientat spre siguranță", în care corpul prioritizează stabilitatea în detrimentul eficienței.
Glezna are un rol esențial atât în menținerea echilibrului, cât și în generarea forței de înaintare. Odată cu vârsta, acest mecanism suferă ajustări importante.
"Pe măsură ce îmbătrânim, corpul începe să favorizeze stabilitatea în detrimentul eficienței. Aceasta ajută la menținerea poziției verticale, dar face ca mersul să necesite mai mult efort", a explicat dr. Cody Lindsay, cercetător la Flinders Caring Futures Institute, potrivit Science Direct.
Cercetătorii au observat că persoanele în vârstă activează simultan mușchi opuși ai gleznei, fenomen numit co-contractare. Acest proces crește rigiditatea articulației și îmbunătățește stabilitatea la contactul cu solul.
Totuși, această adaptare are efecte secundare. Mușchii produc mai puțină forță de propulsie, pașii devin mai scurți, iar viteza de deplasare scade.
"Rigidizarea articulației face mersul mai sigur, dar în același timp mușchii lucrează mai mult fără să producă aceeași deplasare înainte", a precizat dr. Lindsay.
Asistentul universitar Maarten Immink a explicat că aceste schimbări reflectă o adaptare generală a sistemului nervos.
"Sistemul nervos adoptă o abordare orientată spre siguranță, compensând modificările asociate vârstei prin prioritizarea stabilității în fața performanței", a explicat Maarten Immink.
El a adăugat că aceste ajustări pot crește oboseala și pot îngreuna deplasarea pe distanțe mai lungi. În plus, capacitatea de recuperare după alunecări sau împiedicări scade, ceea ce contribuie la riscul de căderi.
Cercetătorii susțin că programele de exerciții nu ar trebui să se concentreze doar pe forță musculară. Acestea trebuie să includă și antrenamente pentru echilibru, coordonare și control al mișcării.
"Pentru persoanele în vârstă, activitatea fizică regulată are un rol important. Exercițiile de echilibru, precum tai chi, întărirea mușchilor membrelor inferioare și activitățile care solicită coordonarea pot aduce beneficii semnificative", a spus dr. Lindsay.
Studiul arată că mersul se modifică odată cu vârsta printr-o adaptare naturală orientată spre siguranță. Această schimbare ajută la prevenirea instabilității, dar reduce eficiența și crește efortul necesar deplasării. Cercetătorii consideră că înțelegerea acestor mecanisme poate îmbunătăți programele de prevenire a căderilor și poate sprijini menținerea independenței la vârste înaintate.