Cafeaua nu înseamnă doar cofeină și energie. O singură ceașcă aduce sute de compuși care pot influența intestinul, medicamentele, colesterolul, absorbția fierului și chiar presiunea din interiorul ochiului.
Cafeaua poate pune intestinul în mișcare, iar acest efect nu depinde în totalitate de cofeină: și cafeaua decofeinizată poate stimula colonul.
Modul în care prepari cafeaua contează. Anumiți compuși pot crește colesterolul LDL, însă sunt mai prezenți în cafeaua nefiltrată decât în cea trecută prin filtru de hârtie.
Cafeaua poate interacționa cu unele medicamente, inclusiv levotiroxina, alendronatul și anumite medicamente al căror metabolism este influențat de cofeină.
O ceașcă băută lângă masă poate reduce absorbția fierului non-hem, mai ales dacă rezervele de fier sunt deja scăzute.
Cafeaua este cunoscută în primul rând pentru cofeina care ne ajută să ne simțim mai treji și mai vigilenți. Dar cafeaua nu este doar cofeină dizolvată în apă fierbinte. Este un extract vegetal complex, care conține sute de compuși bioactivi.
Aceștia pot interacționa cu organismul în moduri surprinzătoare. Iar faptul că anumite efecte apar și după consumul de cafea decofeinizată arată că povestea este mult mai complicată decât simpla acțiune a cofeinei.
Pentru unele persoane, cafeaua și mersul la toaletă sunt aproape inseparabile. Un studiu pe 99 de voluntari sănătoși a arătat că 29% dintre participanți au declarat că cafeaua le provoacă dorința de a avea scaun.
Într-un experiment ulterior, cafeaua obișnuită și cea decofeinizată au crescut motilitatea colonului la participanții care erau sensibili la acest efect, în numai câteva minute. Efectul a durat cel puțin 30 de minute.
Asta înseamnă că explicația nu poate fi doar cofeina. Cercetătorii nu au stabilit însă cu exactitate care dintre numeroșii compuși ai cafelei este responsabil.
Și momentul contează. Dimineața, colonul este în mod natural mai activ, iar pentru multe persoane prima cafea a zilei coincide cu acest moment.
Nici ceea ce pui în ceașcă nu este neapărat nevinovat. Lactoza din lapte, în cazul persoanelor care o tolerează mai greu, sau unii îndulcitori fără zahăr pot accelera, la rândul lor, tranzitul intestinal.
Cafeaua poate agrava simptomele de reflux la unele persoane. Studiile au arătat că anumite tipuri de cafea pot reduce presiunea sfincterului esofagian inferior, mecanism care poate favoriza întoarcerea conținutului gastric în esofag. Relația nu este însă identică la toată lumea, iar cercetările recente arată că legătura dintre consumul de cafea și boala de reflux este complexă.
Refluxul nu înseamnă întotdeauna doar arsuri în piept. În anumite situații, conținutul gastric poate ajunge mai sus, spre gât, și poate contribui la tuse sau alte simptome respiratorii.
Cofeina poate avea și un efect temporar asupra presiunii intraoculare. O meta-analiză a unor studii randomizate a constatat că această presiune nu s-a modificat semnificativ la persoanele sănătoase, dar a crescut după cofeină la participanții cu glaucom sau hipertensiune oculară.
De aceea, persoanele cu astfel de afecțiuni pot primi recomandări individualizate privind consumul de cafea și cofeină.
Există și situații mai neobișnuite. În disfuncția trompei lui Eustachio, în care canalul dintre urechea medie și partea posterioară a nasului rămâne anormal de deschis, unele persoane își pot auzi propria voce sau respirație neobișnuit de tare. Hidratarea și reducerea cofeinei pot fi recomandate uneori, însă există puține dovezi directe că cafeaua provoacă această afecțiune.
Iar în cazul migrenei, relația este și mai complicată. Cofeina poate contribui la ameliorarea unei crize la unele persoane, dar consumul excesiv sau reducerea bruscă a cantității obișnuite poate declanșa dureri de cap la anumite persoane.
O ceașcă de cafea poate părea complet diferită de un medicament, însă substanțele din ea pot interacționa cu anumite tratamente.
De exemplu, cafeaua poate reduce absorbția levotiroxinei, medicamentul folosit în tratamentul hipotiroidismului. Într-un studiu, administrarea levotiroxinei împreună cu cafea a redus absorbția comparativ cu administrarea cu apă.
Cafeaua poate interfera și cu absorbția altor medicamente administrate pe cale orală, motiv pentru care instrucțiunile specifice ale tratamentului trebuie respectate.
În direcția opusă, unele medicamente pot modifica felul în care organismul procesează cofeina. De exemplu, ciprofloxacina poate încetini eliminarea cofeinei. Într-un studiu pe voluntari, antibioticul a prelungit timpul de înjumătățire al cofeinei și i-a redus eliminarea din organism.
Cofeina poate influența și metabolismul clozapinei, iar cercetările au arătat creșteri ale concentrațiilor medicamentului în sânge la consumul de cofeină.
Așadar, pentru anumite tratamente, cafeaua nu trebuie privită doar ca o băutură, ci ca o posibilă sursă de interacțiuni.
Cafeaua conține două substanțe numite cafestol și kahweol, din familia diterpenelor. Acestea pot crește colesterolul total și colesterolul LDL.
Problema este că acești compuși nu se găsesc în aceeași cantitate în toate tipurile de cafea.
Cafeaua nefiltrată, precum cea fiartă, turcească sau preparată la French press, poate conține cantități mai mari de cafestol și kahweol. Filtrarea prin hârtie reține o mare parte dintre aceste substanțe, motiv pentru care cafeaua filtrată are niveluri mult mai mici.
În studii controlate, cafestolul a crescut concentrațiile de colesterol total și LDL.
În același timp, cafeaua conține și alți compuși, printre care acizii clorogenici, care au fost asociați cu efecte asupra tensiunii arteriale și funcției vaselor de sânge.
Prin urmare, efectul final al cafelei asupra sănătății cardiovasculare nu poate fi redus la „crește colesterolul” sau „protejează inima”. Tipul de cafea, cantitatea consumată și profilul individual al persoanei contează.
Nu doar omul „bea” cafeaua. O parte dintre compușii acesteia ajung până în colon, unde intră în contact cu microbiomul intestinal.
Acizii clorogenici, polifenoli importanți din cafea, nu sunt absorbiți complet în intestinul subțire. O parte ajunge în colon, unde bacteriile intestinale îi descompun în alți compuși.
Cafeaua conține și carbohidrați complecși, precum și melanoidine, substanțe formate în timpul prăjirii boabelor, care pot ajunge la rândul lor în colon și pot fi fermentate de microbi.
Există și date obținute direct de la oameni. Într-un studiu în care 16 persoane sănătoase au consumat câte trei cești de cafea pe zi timp de trei săptămâni, numărul bacteriilor din genul Bifidobacterium a crescut.
Cercetări mai recente, inclusiv un studiu publicat în 2026 în Nature Communications, au găsit diferențe în compoziția microbiomului între consumatorii de cafea și cei care nu consumă cafea, inclusiv modificări care au apărut independent de cofeină.
Totuși, aceste rezultate nu înseamnă că putem spune deja că „cafeaua este un prebiotic”. Dovezile privind microbiomul sunt încă în dezvoltare și nu este clar ce efecte pe termen lung au toate aceste modificări asupra sănătății.
Un alt efect mai puțin cunoscut apare la masă: cafeaua poate reduce absorbția fierului non-hem, forma de fier întâlnită în special în alimentele vegetale.
Într-un studiu pe oameni, băuturile bogate în polifenoli au redus absorbția fierului dintr-o masă, iar efectul a depins de cantitatea de polifenoli consumată. Cafeaua se numără printre băuturile care pot avea acest efect.
Mecanismul nu are legătură în principal cu cofeina. Polifenolii din cafea, inclusiv acizii clorogenici, pot interacționa cu fierul în tractul digestiv și pot face absorbția acestuia mai dificilă.
Pentru o persoană cu rezerve normale de fier, acest lucru nu înseamnă automat că trebuie să renunțe la cafeaua de dimineață.
Situația devine mai importantă însă pentru persoanele care au deja rezerve scăzute de fier, anemie feriprivă sau un aport predominant vegetal de fier. În aceste cazuri, momentul în care este consumată cafeaua în raport cu mesele poate fi relevant.
Cafeaua poate transmite organismului un fel de semnal că urmează să înceapă procesul digestiv.
Cercetările arată că aceasta poate stimula diferite componente ale sistemului digestiv, inclusiv secrețiile digestive și activitatea pancreasului. Unul dintre fenomenele observate este stimularea eliberării unor enzime pancreatice implicate în digestia proteinelor, precum tripsina.
Și aici apare un detaliu interesant: efectul nu dispare complet după decofeinizare.
Acest lucru sugerează că nu cofeina este singurul „mesager” al cafelei. Mai mulți compuși din băutură pot interacționa cu sistemul digestiv. Studiile au observat, de asemenea, influențe asupra hormonilor intestinali implicați în foame și sațietate, însă rezultatele nu demonstrează în mod constant că aceste modificări duc la un consum mai mare sau mai mic de alimente.
Cofeina și senzația de vigilență rămân, fără îndoială, cele mai cunoscute caracteristici ale cafelei. Dar o ceașcă de cafea conține mult mai mult decât atât.
Polifenoli, acizi clorogenici, diterpene, melanoidine și numeroși alți compuși pot interacționa cu intestinul, microbiomul, medicamentele, colesterolul, nutrienții și sistemul digestiv.
Iar unele dintre aceste efecte apar chiar și după cafeaua decofeinizată. Tocmai de aceea, întrebarea „cafeaua face bine sau rău?” nu are un singur răspuns: contează cât bei, ce tip de cafea alegi, cum este preparată și cum reacționează propriul tău organism.