Supa de roșii pare inofensivă pentru glicemie, dar un experiment cu 300 g arată o reacție surprinzătoare. De ce contează cum o prepari.
O supă de roșii pare, la prima vedere, una dintre cele mai simple și mai sigure alegeri pentru cine vrea să aibă grijă de glicemie. Roșia are puțini carbohidrați, conține apă și fibre și apare frecvent în recomandările pentru o alimentație echilibrată.
Dar forma în care consumăm alimentul poate conta aproape la fel de mult ca alimentul în sine.
Un experiment prezentat de medicul diabetolog Ancuța Leonte arată că o porție de 300 de grame de supă clasică de roșii, fără orez și fără paste, poate produce o creștere vizibilă a glicemiei atunci când este consumată pe stomacul gol.
Experimentul este simplu. Vorbim despre 300 de grame de supă preparată din roșii pasate, ceapă și condimente. Nu există orez, paste sau alte ingrediente care, în mod evident, ar putea crește încărcătura de carbohidrați.
Totuși, după consum, glicemia crește.
"Cât de mult crezi că îți poate crește glicemia o simplă supă de roșii? Hai să vedem! Am aici 300 grame de supă clasică de roșii, fără orez, fără paste, doar roșii pasate, ceapă și condimente. O consum pe stomacul gol", explică dr. Ancuța Leonte, medic diabetolog, pe pagina sa de Instagram.
Rezultatul experimentului poate surprinde tocmai pentru că supa pare foarte diferită de un aliment cu potențial mare de a crește glicemia.
Când mănânci o roșie întreagă, organismul primește alimentul într-o structură complexă. Roșia conține apă, fibre și carbohidrați, iar mestecarea și digestia au loc într-un ritm diferit față de cazul unui aliment pasat și gătit.
În cazul supei, textura se schimbă radical.
Roșiile sunt zdrobite, apoi supuse tratamentului termic. În plus, pentru o porție de supă poate fi nevoie de mai multe roșii decât ai consuma la o singură masă dacă le-ai mânca întregi.
Asta schimbă cantitatea de carbohidrați pe care o primește organismul într-un interval scurt.
"Glicemia a crescut. De ce atât de mult? Pentru că deși o roșie întreagă nu ridică glicemia în mod semnificativ, supa de roșii este o cu totul altă poveste. Vorbim despre roșii gătite termic și pasate, ceea ce înseamnă că zaharurile devin mult mai concentrate și ușor de absorbit", spune medicul diabetolog.
Aici este însă un detaliu important: pasarea roșiilor nu înseamnă că zahărul lor se transformă brusc într-o formă complet diferită sau că fibrele dispar în totalitate.
De aceea, explicația trebuie privită în context. Cantitatea consumată, gradul de pasare, timpul de gătire, compoziția exactă a supei și răspunsul individual al organismului pot influența glicemia.
O supă alcătuită aproape exclusiv din legume poate avea un profil diferit dacă este consumată singură, pe stomacul gol.
Proteinele, grăsimile și fibrele pot influența viteza cu care alimentele părăsesc stomacul și cu care glucoza ajunge în sânge. O masă în care carbohidrații apar alături de proteine și grăsimi poate avea un răspuns glicemic diferit față de un aliment consumat singur.
"În plus, dacă supa nu conține deloc proteine sau fibre reale, absorbția glucozei este rapidă și nefiltrată", mai spune dr. Ancuța Leonte.
Totuși, supa de roșii nu este, prin definiție, lipsită de fibre. Dacă preparatul păstrează pulpa roșiilor, există în continuare fibre. Diferența este că textura alimentului și procesarea pot modifica felul în care este consumat și digerat.
De aceea, o supă de roșii cu pulpă nu trebuie pusă automat în aceeași categorie cu un suc de roșii strecurat.
Imaginea folosită de medic este însă foarte sugestivă pentru a explica diferența dintre roșia întreagă și preparatul lichid.
"Gândește-te așa, ai luat mai multe roșii, le-ai zdrobit, le-ai fiert și le-ai transformat într-un lichid cald fără fibre, ai concentrat zahărul, ai accelerat digestia și l-ai livrat direct în sânge. Corpul tău reacționează la asta ca la un suc de roșii cald nu ca la o roșie crudă", explică dr. Ancuța Leonte.
Afirmația trebuie însă nuanțată. O supă de roșii cu pulpă nu este literalmente lipsită de fibre, iar organismul nu primește glucoza "direct în sânge". Digestia și absorbția au loc prin mecanisme fiziologice complexe.
Forma alimentului și cantitatea consumată pot schimba răspunsul glicemic, chiar atunci când ingredientul de bază rămâne același.
Nu. O creștere a glicemiei după o porție de supă nu transformă automat preparatul într-un aliment "rău". Pentru majoritatea oamenilor, contează alimentația în ansamblu, cantitatea consumată și contextul mesei.
În plus, răspunsul glicemic diferă considerabil de la o persoană la alta. Două persoane pot mânca aceeași porție și pot avea valori diferite după masă.
La persoanele cu diabet, prediabet sau rezistență la insulină, această diferență individuală poate deveni și mai relevantă.
O variantă mai echilibrată poate fi asocierea supei cu o sursă de proteine și, în funcție de restul mesei, cu o cantitate potrivită de grăsimi. De exemplu, o masă care include supă de roșii și o sursă de proteine poate avea un răspuns diferit față de o porție mare de supă consumată singură.
Contează și rețeta. O supă cu zahăr adăugat, cartofi, făină, orez sau paste are un profil nutrițional diferit de cea prezentată în experiment.
Un alt lucru important este interpretarea rezultatului. Faptul că glicemia crește după masă este normal. Organismul trebuie să proceseze carbohidrații din alimente, iar nivelul glucozei din sânge se modifică în mod natural după ce mâncăm.
Problema apare atunci când o persoană observă în mod repetat valori foarte mari după anumite mese sau are dificultăți în revenirea glicemiei către nivelul obișnuit.
Un singur experiment cu un senzor de glicemie nu poate spune că supa de roșii provoacă aceeași reacție tuturor oamenilor.
Supa de roșii poate rămâne o alegere bună într-o alimentație echilibrată. Dar faptul că are la bază roșii nu înseamnă că răspunsul glicemic va fi identic cu cel obținut după consumul unei roșii întregi.
Contează câtă supă mănânci, cum este preparată, cât de mult este procesată și cu ce alte alimente o asociezi.
Iar dacă ai diabet sau urmărești atent glicemia, cel mai util experiment nu este să presupui ce se va întâmpla, ci să observi propriul răspuns în condiții similare.
Așa poți afla dacă, pentru tine, o porție de supă de roșii este cu adevărat "inofensivă" sau dacă merită consumată într-un alt context al mesei.