Infecțiile urinare după menopauză. Ce trebuie să știe orice femeie

Un studiu recent arată că 82% dintre femeile din Canada (intrate în studiu) nu știu că menopauza poate crește riscul de infecții urinare. Această lipsă de informare este îngrijorătoare, mai ales că, odată cu scăderea nivelului de estrogen, tractul urinar devine mai vulnerabil la infecții.

Specialiștii din cadrul Sex, Gender and Women’s Health Research Hub trag un semnal de alarmă și propun soluții eficiente pentru prevenirea acestor probleme, potrivit Reuters.

De ce cresc infecțiile urinare după menopauză?

Principala cauză este scăderea nivelului de estrogen, un hormon esențial pentru sănătatea țesuturilor din tractul urinar. Odată cu instalarea menopauzei, mucoasa uretrei devine mai subțire și mai fragilă, iar imunitatea locală scade semnificativ. Aceste modificări favorizează pătrunderea și înmulțirea bacteriilor.

Totodată, modificările florei vaginale – care în mod normal protejează împotriva infecțiilor – contribuie la vulnerabilitatea crescută a tractului urinar. Alte cauze includ slăbirea mușchilor vezicii, prolapsul organelor pelvine și incontinența urinară, care pot duce la stagnarea urinei și crearea unui mediu propice dezvoltării bacteriilor.

Cum recunoaștem o infecție urinară?

Infecția urinară este diagnosticată doar atunci când în urină sunt prezente bacterii și simptome. Printre cele mai frecvente semne se numără:

- senzația puternică și bruscă de a urina;

- usturime în timpul urinării;

- urinări frecvente în cantități mici;

- disconfort sau presiune pelvină.

În cazuri grave, infecțiile pot evolua spre pielonefrită (infecție renală), însoțită de febră, frisoane și dureri de spate – simptome care necesită asistență medicală urgentă.

La femeile vârstnice, infecțiile urinare pot apărea sub forma unor schimbări de comportament – confuzie, retragere socială sau lipsa poftei de mâncare. Totuși, aceste simptome nu trebuie atribuite automat unei infecții, ci investigate medical corespunzător.

5 strategii dovedite pentru prevenție

1. Terapia cu estrogen vaginal

Aplicarea locală de estrogen (sub formă de cremă, comprimate sau inele) ajută la refacerea barierelor naturale de protecție. Este o metodă sigură, chiar și pentru femeile care au avut cancer mamar, spre deosebire de terapia hormonală sistemică.

2. Tratament non-antibiotic cu methenamină

Administrat de două ori pe zi, acest compus previne dezvoltarea bacteriilor în tractul urinar. În Canada, se eliberează doar în farmacii specializate.

3. Antibiotice în doză redusă

Medicul poate recomanda un tratament profilactic cu antibiotice în doză mică, pentru câteva luni, sau utilizarea lor ocazională după contactul sexual.

4. Suplimente alimentare

Eficiența sucului de merișor este controversată, dar produsele concentrate în proantocianidine (PAC) pot ajuta. Probioticele cu Lactobacillus pot contribui la menținerea unei flore vaginale sănătoase, dar studiile sunt încă în desfășurare.

5. Obiceiuri zilnice sănătoase

- Hidratarea suficientă (minim 1,5 litri pe zi);

- Golirea vezicii la fiecare 3–4 ore;

- Micțiunea după actul sexual;

- Purtarea de lenjerie din bumbac și haine lejere, care reduc umezeala.

Speranțe noi: vaccinurile

Un vaccin oral testat în Canada a redus cu 75% recurențele infecțiilor urinare, fără efecte adverse majore.

Studiile sunt în curs, dar cercetătorii speră că aceste vaccinuri vor oferi o soluție de prevenție pe termen lung.

Când trebuie consultat medicul?

Femeile care se confruntă cu două infecții urinare în șase luni sau trei într-un an ar trebui să se adreseze medicului pentru o evaluare amănunțită și un plan personalizat de prevenție.