A murit Gheorghe Băcanu, părinte al diabetologiei din România. Viorel Şerban: Pierdem un om care a marcat o epocă în medicina acestei țari. Pentru el, pacientul era "Măria Sa Pacientul"

A murit Gheorghe Băcanu, părinte al diabetologiei din România - Foto: Agerpres
A murit Gheorghe Băcanu, părinte al diabetologiei din România - Foto: Agerpres

Prof. dr. Viorel Șerban a publicat un mesaj după moartea prof. dr. Gheorghe Băcanu, celebru medic diabetolog, care a înființat primul Centru de Diabet din Timișoara.

Profesor doctor Gheorghe Băcanu, Cetățean de Onoare al Timișoarei, s-a stins din viață la vârsta de 96 de ani.

"Maestrului, dedicație postumă. (Cuvântare la ceremonia de înhumare a unui maestru, prof. dr. Gheorghe Băcanu, cu scuze celor care o consideră prea lungă)

Îndurerată familie, tristă adunare, Ne-am adunat astăzi, 14.11.2022, pentru a-l petrece către Ceruri pe dl prof dr Gheorghe S Băcanu, trecut in veşnicie zilele acestea, la înaintata și frumoasa vârstă de 96 de ani. A fost membru titular al Academiei de Științe Medicale din România, profesor universitar, rector al Institutului de Medicină și Farmacie din Timișoara, timp de 10 ani, și Cetățean de Onoare al municipiului Timișoara.

Medic ilustru, de un mare profesionalism, a făcut tot ce a fost omeneşte posibil cu scopul de a ajuta oamenii suferinzi, absolut dezinteresat de câștigul material personal. In anul 1953, la vârsta de numai 27 de ani, a înfiinţat primul Centru de Diabet din Banat, unitate care a avut ca scop diagnosticarea şi dispensarizarea, în policlinicå, a mii de pacienți.

A fost un pionier al diabetologiei nu numai în Banat, ci în întraga Românie, devenind una dintre cele mai valoroase și mai respectate personalității ale lumii medicale.

Competența sa a fost unanim recunoscută. Atunci când lua cuvântul, prezentand lucrari stiintifice și participând la discuții, la congresele de diabet și la alte manifestări medicale, se făcea liniște în sală, fiindcă tot ce spunea era demn de auzit și de reținut. De-a lungul anilor a dezvoltat și perfecționat Centrul înființat si şi-a adus contribuţia în formarea unui colectiv competent de medici diabetologi, dieteticiene și asistente medicale.

Pe pacienti i-a învățat cum să-și trateze diabetul, în fiecare zi, atât în cadrul consultațiilor, cât și prin prima carte scrisă anume pentru ei. Ţinea la pacienţii lui, cărora le era dedicat, pe care îi respecta, considerîndu-i demni de atenţie si de îngrijire neobositå. Pentru el, pacientul era "Măria Sa Pacientul", care merita să fie tratat şi respectat ca atare.

În anul 1973, la înființarea Spitalului Judetean din Timișoara, la propunerea și insistențele Prof Dr Băcanu, s-a înființat și Clinica de Medicină Internă și Diabet, pe care a condus-o de atunci şi pâna la pensionarea sa, in anul 1992.

Pentru copiii cu diabet zaharat se angaja înzecit, unii dintre aceştia considerandu-l, toată viața lor, ca pe un al doilea tată.

In colaborare cu clinica de pediatrie, condusă, in acea perioadă, de prof dr Louis Turcanu, o altă mare personalitate medicală a Banatului, a contribuit la inființarea primelor tabere de vară pentru copii cu diabet din ţară, inspirându-și, astfel, colaboratorii, tineri, pe atunci, în continuarea și dezvoltarea aceastei tradiţii și după anul 1990. În calitate de cadru didactic, a muncit fără odihnă, cu obiectivitate și corectitudine, pentru instruirea studenților, în domeniul medicinii interne și al diabetologiei.

Mărturisea "am fost exigent, n-am promovat pe cei care nu erau pregătiți, la cursuri luam frecvența, le ceream să fie corecti, să-și cunoască pacienţii de care se ocupau, să fie punctuali şi să aibă o ţinută corectă și îngrijită. Personal, spunea profesorul, m-am străduit să fiu mereu un exemplu pentru ei, din toate punctele de vedere și să mă adresez pacienţilor si studenţilor cu politeţe si respect". La fel ca si pe pacienti, îi numea pe studenţi "Măria sa Studentul", referindu-se la faptul că educaţia studenţilor era importantă, şi sublinia si că ei, studenţii , viitori medici, aveau dreptul să fie o prioritate a cadrelor didactice, tot așa cum sănătatea pacienților trebuie să fie prioritatea medicului curant.

A fost un altruist, ca medic, a continuat să îngrijeasca cativa pacienții vechi, atîta timp cât s-a simţit în stare să o facă.

(...) "Mai asteptati să treacă o noapte, până mâine, că poate veti gândi puțin altfel" și am constatat că deseori a avut dreptate

 

Pe mine mă vedeți și mă auziți spunînd ceea ce spun aici, pentru că, în urmă cu câțiva ani, m-a rugat să-l conduc pe ultimul drum, fiindcă îl cunoșteam cel mai bine. I-am fost subaltern și colaborator în clinică, vreme de aproape 2 decenii și m-am bucurat de prietenia sa alți 30 de ani, timp în care am rămas în legătură strânsă. Aș putea spune că în ultimele decenii, deşi eram cu 16 ani mai tînăr, am devenit prieteni, prietenie bazată pe încredere și respect. De altfel, prof Băcanu a respectat pe toată lumea cu care a venit în contact, în întreaga sa viața, adresându-se tuturor oamenilor, indiferent de poziția lor, numai cu apelativul "dumneavoastră", nu cu tu.

Desi prieteni, desi ajunsesem să putem discuta despre orice subiect, de la medicină, diabet, oameni apropiați, prieteni, sport, literatură, nu mi s-a adresat niciodată pe numele mic, sau altfel decât cu dvs. Asta da, respect!

A fost un om chibzuit, raţional, lucid, fără a fi cinic, dar care putea fi și sentimental și cu umor. După ce am am devenit șeful clinicii și trebuia să iau hotărâri, de la dumnealui am auzit adesea sfatul "Mai asteptati să treacă o noapte, până mâine, că poate veti gândi puțin altfel" și am constatat că deseori a avut dreptate. Pentru mine a fost unul dintre adevărații maeștri, cu dumnealui am început diabetul și am crescut pe parcurs, iar asta și datorită exigenței sale din primii ani, fața de mine și de ceilalți colaboratori. Datorită și dansului, a trebuit să învăț mai mult, să mă perfecţionez, atât cât am putut, şi tot dânsul m-a recomandat ca urmaș la șefia Clinicii și a Centrului de diabet, pe care le-am condus timp de aproape două decenii, până la pensionare.

A avut încredere în mine, profesional și uman, așa cum am avut și eu în el, încredere pe care mi-am propus să nu i-o înșel, ceea ce am reușit întrucâtva, din moment ce nu s-a depărtat de mine, nu m-a repudiat timp atât de îndelung, Iar asta și fiindca ne-am asemănat din mult puncte de vedere, ca oameni. Vorba aceea, cine seamănă, se adună. Aș putea spune ca Profesorul, scris cu majuscule, a fost unul dintre cei câțiva oameni exemplari care mi-au marcat viața, care mi-a oferit suport sufletesc, atunci când aș fi putut să mă prăbușesc cu adevarat, de la care am avut ce învăța, preluând și căutând să transmit generațiilor tinere lucrurile demne de ținut minte.

Pierdem mulți, un om valoros, care a marcat o epocă în medicina acestei țari

 

Legătura si respectul dintre noi ar trebui să existe între înaintași și urmașii lor, peste tot, în toate clinicile medicale universitare, în toate spitalele, peste tot. Și, în plus, profesorul Băcanu a fost singurul și, cu certitudine, ultimul om care mi-a mai spus, când am împlinit vârsta de 80 de ani, "Sunteți tânăr, domnule".

În ultima perioadă, când mi-am dat seama că i se apropie căderea cortinei, m-am întrebat ce voi pierde daca dl profesor își va da duhul înaintea mea și mi-am dat seama ca voi pierde foarte mult, un om inteligent, apropiat, de caracter, un interlocutor valoros, un prieten.Prin plecarea în lumea de Dincolo, Măria sa Profesorul părăsește această lume pe care a iubit-o şi respectat-o.

Pierd, de fapt, pierdem mulți, un om valoros, care a marcat o epocă în medicina timișoreană și a acestei țari. Rămâne, insă, amintirea sa temeinică și luminoasă, precum si bucuria de a fi avut parte de el. Iar ca mine îl vor ține minte mulți oameni, colegi, colaboratori, pacienți, foști studenți.În ceea ce mă privește, mă gândesc ce bine a fost pentru mulți oameni că Profesorul Băcanu a existat și că decesul la o vârstă înaintată, ca al său, li se întâmplă numai oamenilor aleși de Dumnezeu.

Ca muritor, cum suntem toți, voi continua sa-l dau exemplu, să-i citez zisele în fața urmașilor, cât timp voi mai putea, ceea ce va decide tot numai Cel de Sus. Dumnezeu sa-l odihnească în pace pe profesorul Gheorghe Băcanu, într-un loc luminos, într-un loc cu verdeața, într-un loc de odihnă, de unde toată durerea, intristarea si suspinarea au fugit și să-i ierte greșelile făcute în această lume. Să-i fie țărâna ușoară și amintirea veșnică!", a scris Prof dr Viorel Șerban, Membru al Academiei de Științe Medicale, pe pagina sa de Facebook.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Articole Recomandate
Crossuri externe
Descarcă aplicația DCMedical
Get it on App Store Get it on Google Play
Ultimele știri publicate
Cele mai citite știri
Patologii

Iti place noua modalitate de votare pe dcmedical.ro?
Politica de confidențialitate | Politica Cookies | | Copyright 2022 S.C. PRESS MEDIA ELECTRONIC S.R.L. - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt2
YesMy - smt4.1.0