Invitatul de astăzi al emisiunii Academia de Sănătate, dr. Mihai Lesaru, medic primar imagistică medicală supraspecializat în radiologie mamară, spune femeilor tot ce ar trebui să știe despre patologia...
Dr. Mihai Lesaru, medic primar imagistică medicală de la Institutul Clinic Fundeni și vicepreședinte al Societății Române de Imagistică a Sânului, are o supraspecializare aparte.
Din trunchiul mare al radiologiei s-au desprins mai multe suprapecializări, cum este și această imagistică a sânului. „Ceea ce face dr. Mihai Lesaru – imagistica sânului – a ajuns să fie un domeniu foarte bine definit, un domeniu care are nevoie de o specializare până la urmă", a explicat prof.dr. Irinel Popescu, prezentatorul emisiunii Academia de Sănătate.
„Medicina a ajuns să abordeze anumite probleme de pe o treaptă a specializării care depășește media obișnuită. Din ce în ce mai mult această tendință va domina medicina viitorului, în care astfel de specialiști sau supraspecialiști în anumite domenii vor fi cei care vor avea ultimul cuvânt”, a explicat realizatorul emisiunii Academia de Sănătate, transmisă EXCLUSIV, în fecare zi de luni, de DC MEDICAL.
„Cancerul de sân este o teamă, în primul rând în sânul femeii, care generează o angoasă în primul rând prin faptul că este o leziune vizibilă. Deci, rezultatul unei operații în burtă, de multe ori rămâne o cicatrice și atât. Ceea ce se întâmplă în abdomen chirurgii știu mai bine, dar nu se vede la suprafață. Pe când la o femeie, până nu demult, tratamentul înseamna o mastectomie. Or mastectomia care este o operație mutilantă, lovește în feminitatea existenței femeii, și de aici pleacă o întreagă construcție”, arată dr. Mihai Lesaru.
Ce pot face medicii pentru aceste paciente? „Putem să depistăm acest cancer de sân la ora actuală foarte precoce, ceea ce e foarte bine, și așa cum ați spus, fiecare dintre subspecialitățile pe care le avem, cu este radiologia, să încerce să vizeze un anumit organ. Pentru că la ora actuală abordarea este mai degrabă de organ decât să facem tot. Un radiolog nu face tot, în toate țările vestice radiologia este și ea într-adevăr specializată pe organe”, continuă medicul specialist, care este și doctor în științe medicale.
Revenind la întrebare, „cancerul de sân este principala teamă și de multe ori orice gâlmă pe care o simte o femeie, orice nodul, generează imediat întrebarea: oare e cancer sau nu?"
Dar cum să îl poți descoperi precoce? Simplu, spune cei doi medici de marcă: femeile trebuie învățate să meargă în mod regulat la medic și, după o anumită vârstă, pentru toate româncele ar trebui să există un plan național care să le protejeze.
Prin tehnicile de imagistic medicală, un radiolog specializat poate să ajute „femeile care au depistat ceva, lămurind ce este acel „ceva". Dar cred că mai important este să reușim să facem ceva cu acele screeninguri pe care tot încercăm să le promovăm noi, din partea medicală. Ideea este că acest screening ar putea depista leziunile care nici măcar nu se simt”, arată dr. Mihai Lesaru.
Vorbind despre impornatnța analizelor făcute la timp, radiologul supraspecializat spune că, spre exemplu, în cazurile acestor leziuni mici, care au sub un centimetru și care nu se simt la simpla palpare, cu cât sunt descoperite mai repede cu atât șansele de vindecare sunt mai mari. Bașca, pacienta se va vindeca și nici nu va rămâne fără sâni.
„Pot fi perfect vindecate. La ora actuală o leziune sub un centimetru are o rată de supraviețuire la 10 ani spre 90%, ceea ce este o rată foarte bună. Deci, practic pacienta își vede liniștită de viață, și am multe paciente care deja sunt operate, merg foarte bine, își văd de viața lor. Și este extrem de important pentru o femeie să rămână cu sânul neafectat, rămâne o cicatrice de obicei minimă, și e vindecată!"
De aceea sunt importante screeningurile, adică dezvoltarea unui program național finanțat de stat care să ofere posibilitatea tuturor femeilor (doar despre cazul lor vorbim, deocamdată) să facă ecografii, mamografii sau RMN în mod regulat, astfel încât aceste tumori să fie „prinse” când sunt în fazele incipiente.
„Și aici este poate ținta principală, și majoritatea țărilor din Europa au aceste programe de screening, noi încercăm să îl implementăm și noi. Există un program pilot care s-a desfășurat la Institutul Oncologic de la Cluj și care sperăm să fie extins la nivel național. Dar depinde, evident, de resursele pe care le poate aloca în momentul acesta țara noastră pentru acest program. Principala problemă este acea a efectuării unei mamografii la 2 ani – recomandarea europeană -, (la femei, n.r.) începând cu vârsta de 50 de ani. Deci, „resursele” respective înseamnă ca cineva – Ministerul Sănătății – să aloce niște bani care sunt pentru o primă investigație mamografică o dată la doi ani”, explică dr. Mihai Lesaru.
Odată depistată însă problema, trebuie să și ai unde trimite pacienta, pentru că în România sunt doat câteva centre de specialitate, neuniform distribuite pe harta țării, și cu preponderență în orașele universitare mari.
„Mai apare o problemă, aparent minoră: depistăm un cancer, ce facem cu el? Unde îl referim? Că până la urmă trebuie să existe clinici, că nu îl depistăm și îl lăsăm să vedem ce se mai întâmplă. Deci, trebuie adresat unor centre de diagnostic în continuare, diagnostic histologic, deci practic diagnosticul final este cel pus la microscop. Și aici avem nevoie de ajutorul chirurgilor sau, eventual, radiologii pot face puncții. La ora actuală și în România se fac în multe locuri puncții de calitate, sub ghidaj ecografic, astfel încât avem diagnosticele. Dar revenind, problema este într-adevăr de multe ori de bani", arată dr. Lesaru.
Ce este o mamografie, ce este o ecografie la sân, cum se face RMN-ul mamar și la ce e buna fiecare dintre aceste investigații, aflați din video:
Această terapie vindecă cele mai letale forme de cancer. În plus, este un soi de chirurgie, dar fără incizie.
Cum îți dai seama ce calmante funcționează pentru tine? Care pastilă e mai potrivită?
Dr. Simin Aysel Florescu vine la Academia de Sănătate.
Tratamentele incorecte pentru depresie pot agrava starea pacienților. Când ajungem, de fapt, la psihiatru.
