Leziuni de țesut moale, depistate prin elastografie sau ecografie?

Această tehnică emergentă de imagistică utilizează ultrasunete pentru a identifica proprietățile biomecanice ale țesutului, măsoară viteza de propagare a undelor de forfecare produse de traductor pentru a determina elasticitatea țesuturilor.

,,SWE nu a îmbunătățit performanța de diagnosticare a leziunilor când RMN a fost combinat cu ultrasunete. În plus, asocierea dintre SWV și malignitatea a variat prin localizarea leziunilor și vârsta pacientului", potrivit dr. Philip Robinson, radiolog la Spitalul Leeds din Marea Britanie.

Deși SWE nu are capacitatea de predicție independentă, utilizarea sa suplimentară este în măsură să îmbunătățească performanța de clasificare a evaluării cu ultrasunete numai în comparație cu evaluarea histologică.

Studiul, derulat din decembrie 2015 până în martie 2017, a recrutat 206 de participanți (vârsta medie de 58 de ani, 57% femei) care au fost programați pentru biopsierea a unei mase de țesut moale. Toți au efectuat ultrasunete, RMN și SWE înainte de biopsii. Numai imaginile cu ultrasunete și imaginile cu ultrasunete și RMN au fost examinate în mod independent de trei radiologi musculoscheletici care au clasificat leziunile ca fiind benigne, probabil benigne, probabil maligne sau maligne.

Din numărul total de participanți, 38% au avut leziuni maligne. Cercetătorii au descoperit că SWV cu ultrasunete a avut o ASC de 0,87 si un interval de incredere de 95 la sută, arătând o precizie bună de diagnosticare pentru clasificarea leziunilor ca benigne sau probabil benigne. Cu toate acestea, SWE nu a efectuat o precizie diagnostică comparabilă cu sau fără RMN în clasificarea leziunilor ca fiind probabil maligne sau maligne, au concluzionat cercetatorii potrivit HealthImaging.com.

Specialiștii estimează că leziunile benigne sunt de 100 de ori mai numeroase decât cele maligne, având o incidenţă de aproximativ 300 la 100.000 de locuitori.