Proiectul de ordin, care a fost pus în dezbatere publică pe 19 noiembrie, recunoaște că România are o capacitate limitată de paturi la nivel național pentru pacienții arși și că aceștia necesită urgent tratamentul de specialitate, internarea lor în clinici de specialitate fiind vitală. În aceste cazuri „se impune transferul în străinătate al acestor pacienți”, scrie în motivarea ordinului.
6 membri titulari în comisie
„În vederea facilitării accesului în timp util al pacienților cu arsuri la tratament, se impune constituirea unei comisii de profesioniști, respectiv medici în specialitățile chirurgie plastică, estetică şi microchirurgie reconstructivă și de anestezie și terapie intensivă, care va analiza documentele medicale ale pacienților și va stabili dacă este necesar transferul acestuia în străinătate, motivând necesitatea transferului”, mai notează autorii proiectului, în motivare. Respectivul proiect de ordin este în dezbatere publică până la data de 4 decembrie 2018.
În ordin, se arată că această comisie, care va avea competențe la nivel național, va fi formată din 6 membri titulari, medici în specialitățile enunțate. Responsabilii din Ministerul Sănătății a uitat, însă, să posteze și Anexa 1 (menționată în proiect), cea din care am fi putut afla și cine ar fi „titularii” în cauză.
Același proiect mai arată și că decontarea cheltuielilor pentru pacienții cu arsuri transferați în strainătate se va realiza „de către Casele Județene de asigurări de sănătate pe baza formularului S2 pentru pacienții asigurați și de către Ministerul Sănătății conform metodologiei de trimitere a unor categorii de bolnavi pentru tratament în străinătate, pentru pacienții neasigurați”.
Cum se complică lucrurile
De ani de zile, de fiecare dată când a fost nevoie ca un pacient să fie transferat peste hotare, ministrul Sănătății ezita, era o tevatură generală până comunica cu spitalele, apoi până ce medicii din România se înțelegeau cu cei de peste hotare, ministrul Apărării sau cel de Interne găseau, într-un final, cu ce avion să îl transfere... iar asta dura mult și punea în pericol viața pacienților.
Proiectul de ordin, menit teoretic să simplifice lucrurile, nu face decât să împământenească oficial practica de până acum. La tot procesul se adaugă o treaptă și tot nu se elucidează cine și cum ia lăgătura cu clinicile de peste hotare. Odată cu aplicarea ordinului, procedura ar urma să fie asta:
Întâi, Comisia pentru arși se va întâlni - probabil în Capitală, „la solicitarea medicului curant al pacientului”. Care medic curant va trebui să trimită rapid și promt la comisie, o cerere, dar și dosarul medical al pacientului „din care să rezulte starea de sănătate a pacientului”. Nu se precizează cum va trimite medicul aceste documente, care conțin date confidențiale despre sănătate, ceea ce ar putea crea probleme cu noul regulament GDPR.
Apoi, coordonatorul comisiei, cel care va primi solicitarea, va trebui să-și cheme colegii să judece „în regim de urgență” dosarul în cauză.
Când se întrunește, Comisia va analiza dosarul medical al pacientului și „după caz, stabilește, motivând necesitatea, transferul în vederea efectuării tratamentului în străinătate”.
„Deciziile comisiei se iau prin consens, cu acordul a minim 3 dintre membri acesteia”, arată proiectul.
Ce stabilește Comisia de arși, deși luată de 6 specialiști în domeniu, nu va avea însă nicio valoare fără semnătura șefului suprem al Sănătății.
Tot la mâna minstrului ajunge
„Decizia comisiei de transfer al pacientului pentru tratamentul în străinatate se aprobă de către ministrul sănătății, care solicită la Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, prin Centrul operativ pentru situații de urgență, asigurarea transportului autorizat”, se arată în ordin.
Adică exact ce făcea și până acum, doar că se baza direct pe părerea medicilor curanți, fără să mai aștepte părerea a 6 specialiști din altă parte.
Abia după ce semnează ministrul, „Decizia comisiei se comunică imediat medicului curant al pacientului și celorlalte instituții sau autorități cu competențe în asigurarea transportului medical și plății pentru tratamentul care urmează a fi efectuat”.
