Ziua Ana Aslan. Dr. Viorica Naumov: Ar trebui să se facă mai mult

Preşedintele Societăţii Medicilor de Familie Brăila, dr. Viorica Naumov, a atras atenţia autorităţilor că în Brăila ar trebui să se facă mai multe pentru cunoscutul medic român care a inventat primul medicament capabil să întârzie procesul de îmbătrânire.

"Cred că la Brăila ar trebui să se facă mai mult pentru Ana Aslan. De exemplu, Casa Memorială Ana Aslan ar trebui să existe, cu obiecte specifice, care să fie deschisă turiştilor, fie că e turism medical, fie că sunt turişti din lumea largă. Există la Muzeul de Istorie Brăila o încăpere dedicată Anei Aslan, în care sunt obiecte care i-au aparţinut, care au fost donate de diverse persoane apropiate ei şi de Institutul de Geriatrie pe care l-a condus la Bucureşti, aduse de domnul profesor Prada", a afirmat Viorica Naumov.

Specializată în cardiologie, Ana Aslan se îndreaptă, din 1949, spre studiul procesului de îmbătrânire, cercetările originale din domeniul biologiei vârstelor permiţându-i elaborarea criteriilor pentru aprecierea ritmului de îmbătrânire, cunoaşterea mecanismelor procesului de involuţie şi a fiziopatogeniei bolilor degenerative. S-a preocupat de gerontologia socială, indicând măsuri organizatorice privind crearea unui sistem de stimulare a activităţilor specifice ''vârstei a treia''.

Academicianul Ana Aslan a descoperit acţiunea eutrofică şi regeneratoare a procainei în procesul de îmbătrânire şi a elaborat, în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu, medicamentul 'Gerovital H3', cu efecte profilactice şi curative asupra îmbătrânirii premature şi a bolilor legate de vârstă.

În 1970, Ana Aslan a creat un alt produs, ''Aslavital'', lărgind aplicabilitatea terapeutică a ''Gerovitalului H3'', cu precădere asupra îmbătrânirii sistemului nervos şi cardiovascular, asupra reducerii stărilor depresive şi a anxietăţii, asupra îmbunătăţirii memoriei, auzului, văzului, mirosului etc., iar în 1973 - ''Aslavitalul de uz infantil'', folosit în terapia copiilor cu deficienţe mintale.

A fost autoarea, singură sau în colaborare, a peste 300 de cărţi, studii, comunicări şi articole, apărute în ţară şi în străinătate, iar la 1 martie 1974, a devenit membru titular al Academiei Române. A fost distinsă cu ''Merrito della Repubblica'' (Italia), cu Ordinul ''Palmes Academiques'' (1974), cu medalia Institutului de Ştiinţe Medicale din New Delhi (1981), cu medalia de aur a Universităţii ''Jan Komensky'' din Praga (1980), cu medalia de aur a Societăţii de Gerontologie ''J.E. Purkyne'' din Praga (1981), cu premiul şi medalia ''Leon Bernard'' decernate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (1982), cu Premiul ''Marie Curie'' al Academiei Mediceea din Italia (1984). S-a stins din viaţă la 10 mai 1988, la Bucureşti, la vârsta de 91 de ani.