Boala Alzheimer rămâne incurabilă, în ciuda eforturilor depuse de oamenii de știință și a unor descoperiri recente. Acum, cercetătorii au o nouă ipoteză cu privire la o posibilă forță motrice din spatele bolii: un tip de zahăr numit fructoză.
Cercetările anterioare au indicat că fructoza din creier i-a ajutat pe strămoșii noștri să caute hrană. Dar noua lucrare sugerează că, în lumea noastră modernă, schimbările pe care le declanșează acest zahăr ar putea fi de fapt legate de boala Alzheimer.
Fructoza se găsește în multe alimente, cum ar fi fructele, legumele și mierea. Dar ea poate fi produsă și de organism în mod natural, de exemplu, prin căi care sunt stimulate de consumul unei diete bogate în sare.
Așadar, cum i-a ajutat fructoza pe strămoșii noștri? Zahărul inhibă anumite părți ale metabolismului creierului: blocarea distragerilor, cum ar fi amintirile recente și acordarea atenției la trecerea timpului.
Această ”deconectare” a anumitor activități cerebrale ne ajută să ne concentrăm mai bine asupra supraviețuirii și, de asemenea, ne îndeamnă la un comportament de explorare și de asumare a riscurilor, toate acestea fiind importante pentru căutarea hranei.
În cel mai recent studiu, cercetătorii susțin este că acest ”comutator de supraviețuire” este acum activat permanent, chiar dacă majoritatea dintre noi căutăm foarte puțin hrană în zilele noastre, potrivit Science Alert.
Acest lucru ne determină să consumăm mai multe alimente bogate în grăsimi, zaharoase și sărate decât avem nevoie pentru a produce mai multă fructoză.
Iar acest lucru, la rândul său, ar putea duce la inflamarea creierului și, în cele din urmă, la afecțiunile care cauzează boala Alzheimer, propun cercetătorii.
”Credem că, inițial, reducerea dependentă de fructoză a metabolismului cerebral în aceste regiuni a fost reversibilă și menită să fie benefică. Dar reducerea cronică și persistentă a metabolismului cerebral determinată de metabolismul recurent al fructozei duce la atrofie cerebrală progresivă și la pierderea neuronilor cu toate caracteristicile bolii Alzheimer”, spune Richard Johnson, nefrolog la Centrul Medical Anschutz al Universității din Colorado.
Acest ultim studiu nu include noi cercetări de laborator, dar ceea ce face este să unească cu atenție punctele dintre studiile anterioare, inclusiv cele care leagă fructoza de supraviețuire și cele care leagă fructoza de Alzheimer.
Cercetătorii au emis ipoteza că efectele fructozei și ale acidului uric intracelular, un produs secundar al acesteia, cauzează acumularea de proteine legate de boala Alzheimer.
Aceste efecte includ reducerea fluxului sanguin către cortexul cerebral, hipocampus și talamus și creșterea fluxului sanguin în jurul cortexului vizual (legat de semnalele de recompensă alimentară).
Unul dintre modurile în care acest lucru s-ar putea întâmpla este prin eșecul celulelor cerebrale numite astrocite, care poate duce la acumularea de plăci amiloide legate de Alzheimer.
Cercetătorii indică, de asemenea, asocierile dintre diverși factori de risc pentru Alzheimer (cum ar fi consumul de alcool) și producția de fructoză, precum și analizarea studiilor pe animale.
”Un studiu a constatat că, dacă țineți șobolanii de laborator pe bază de fructoză suficient de mult timp, aceștia obțin proteine tau și beta amiloide în creier, aceleași proteine observate în boala Alzheimer. Puteți găsi niveluri ridicate de fructoză și în creierul persoanelor cu Alzheimer”, spune Johnson.
Următorul pas este efectuarea mai multor teste pentru a stabili care este rolul metabolismului fructozei și al acidului uric în creier și cum ar putea duce la afecțiunile asociate cu boala Alzheimer.
”Noi susținem că boala Alzheimer este determinată de alimentație. Sugerăm că ar trebui efectuate atât studii dietetice, cât și farmacologice pentru a reduce expunerea la fructoză sau pentru a bloca metabolismul fructozei pentru a determina dacă există un potențial beneficiu în prevenirea, gestionarea sau tratamentul acestei boli”, spune Johnson.
Cercetarea a fost publicată în American Journal of Clinical Nutrition.
Un simplu examen ocular ar putea deveni cheia diagnosticării bolii Parkinson înainte de apariția simptomelor motorii.
Evenimentul care îți degradează vasele de sânge din creier. Crește semnificativ riscul de demență. Perturbă fluxul sanguin din creier.
Obiceiul sănătos care dublează riscul de demență. Persoanele care au o anumită vârstă sunt cele mai expuse.
Acesta este secretul unui creier sănătos. Previne pierderile de memorie și nu sunt necesare pastile.
Ce trebuie să știi dacă ai avut AVC. Detaliul care arată că ai mari probleme neurologice.
Ce trebuie să faci după un AVC. Crește semnificativ șansele de recuperare.
Un test de sânge simplu ar putea prezice demența cu ani înainte de apariția simptomelor. Are o precizie de 90%.
Lucrul care îți topește creierul fără să îți dai seama. Cea mai mare greșeală pe care o faci. Nimic nu te mai salvează.
Simptomul repetitiv care poate fi un semn de demență. Apare cu ani înainte de pierderea memoriei.
Cum se schimbă mintea vârstnicilor odată cu demența. Lucrul trecut cu vederea pe care nu îl mai pot stăpâni.
Amețelile frecvente ar putea fi un simptom al sindromului PoTS, asociat cu long-COVID.
De ce ne e poftă de ceva dulce. Ce semnal transmite, de fapt, creierul.
Ce se întâmplă în creier dacă te trezești devreme. Un neurolog trage un semnal de alarmă.
Aceste lucruri simple îți protejează creierul de demență și AVC. În plus, întârzie îmbătrânirea cerebrală.
Alimentul simplu care îți calmează creierul. Previne degradarea neurologică.
Aceasta este cantitatea de alcool care îți devastează creierul. Este mult mai puțină decât ai crede.
Acest test simplu depistează demența cu mult timp înainte ca primele simptome să fie evidente.
Aceste trei lucruri îți afectează creierul, susțin medicii neurologi.
Obiceiul relaxant care poate provoca AVC. Ce să nu mai faci niciodată.