Vârstnicii cu demență, risc crescut de pierdere a autonomiei după traumatisme severe

Pentru persoanele vârstnice care trăiesc cu demență, un traumatism moderat sau sever poate avea consecințe care depășesc cu mult perioada spitalizării. Datele unui studiu recent, publicat în Journal of the American Geriatrics Society,arată că, după un astfel de eveniment, acești pacienți își pierd autonomia mai frecvent și ajung, în multe cazuri, să nu mai poată reveni în propria locuință.

Studiul arată diferențe majore între vârstnicii cu și fără demență. Cei care au demență și suferă traumatisme sunt în mare pericol.

Cum a fost realizat studiul

Analiza a utilizat date din registrele spitalicești ale trei centre de traumă de nivel I din Boston. În studiu au fost incluși 3.210 pacienți vârstnici cu traumatisme moderate sau severe, cu o vârstă medie de 78,6 ani, aproape 60% dintre participanți fiind femei.

Dintre aceștia, 291 aveau un diagnostic de demență, iar 2.919 nu prezentau tulburări cognitive. Evoluția celor două grupuri a fost comparată într-un studiu de cohortă prospectiv, cu accent pe recuperarea funcțională după accident.

La 6–12 luni de la traumatism, pacienții sau îngrijitorii acestora au fost intervievați telefonic. Evaluarea a urmărit capacitatea de a desfășura activități zilnice esențiale, precum mersul, îmbrăcatul sau alimentația , în opt domenii funcționale, folosind instrumentul PROMIS Physical Functioning.

Un alt indicator analizat a fost pierderea vieții independente, definită ca mutarea dintr-o locuință proprie într-o unitate de îngrijire pe termen lung după traumatism, potrivit Medscape.

Ce au arătat rezultatele

Căderile au fost principala cauză a traumatismelor în rândul pacienților cu demență. Aproape 97% dintre aceștia au ajuns la spital în urma unei căderi, comparativ cu 86% dintre pacienții fără tulburări cognitive.

Deși severitatea leziunilor a fost similară între cele două grupuri, pacienții cu demență au prezentat mai frecvent complicații chirurgicale pe parcursul spitalizării. Diferențele au devenit însă mult mai evidente după externare.

Vârstnicii cu demență au raportat mai des apariția unor limitări noi în activitățile zilnice, având un risc cu 62% mai mare de declin funcțional comparativ cu pacienții fără demență. În plus, probabilitatea de a pierde viața independentă în comunitate a fost de peste două ori mai mare.

Un rezultat notabil a fost observat în rândul femeilor vârstnice cu demență, care au prezentat un risc semnificativ mai ridicat de a fi transferate într-o unitate de îngrijire pe termen lung față de femeile fără afectare cognitivă.

Implicații pentru pacienți și sistemul medical

Autorii studiului atrag atenția că, pentru persoanele vârstnice cu demență, un traumatism poate reprezenta un punct de cotitură major. Fără intervenții adecvate după externare, declinul funcțional poate fi rapid și dificil de inversat.