Generațiile moderne nu vor mai trăi 100 de ani, în ciuda progreselor medicale

Pentru mai bine de un secol, fiecare generație a trăit mai mult decât cea anterioară. Copiii își depășeau părinții ca vârstă, iar nepoții atingeau aniversări pe care bunicii lor nu le-au cunoscut. Un nou studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences arată însă că această tendință este pe cale să se oprească.

Cercetarea a analizat datele de mortalitate din 23 de țări bogate (SUA, Japonia, majoritatea statelor din Europa de Vest).

• Persoanele născute între 1939 și 2000 înregistrează creșteri mult mai lente ale speranței de viață.
• Nicio generație din această perioadă nu este proiectată să atingă, în medie, 100 de ani.

De ce încetinește speranța de viață?

Beneficiile ușor de obținut ale progreselor medicale

Progresele majore ale secolului XX au venit din reducerea mortalității infantile și a deceselor timpurii. Vaccinurile, îmbunătățirea îngrijirii materne și controlul bolilor infecțioase au dus la salturi uriașe.

În Elveția, între 1900 și 1938, 54% din creșterea speranței de viață a fost datorată reducerii deceselor sub 5 ani.

Adăugând și categoria 5–20 ani, procentul ajunge la 70% din progres.

Aceste beneficii s-au plafonat. În prezent, în țările dezvoltate, decesele în copilărie sau adolescență sunt rare. Ce rămâne sunt bolile cronice – cancer, afecțiuni cardiovasculare – mult mai greu de combătut.

Cauzele încetinirii

Peste jumătate din încetinire se explică prin reducerea progresului la mortalitatea sub 5 ani.

• Două treimi din fenomen provin din încetinirea progreselor înainte de vârsta de 20 de ani.
• Îmbunătățirile medicale actuale, chiar dacă s-ar dubla, nu ar putea reproduce salturile istorice.

Diferența dintre speranța de viață "cohortă" și "perioadă"

Pentru claritate, cercetătorii au analizat speranța de viață pe cohortă – adică durata reală de supraviețuire a persoanelor născute în același an. Aceasta este mai precisă decât speranța de viață "pe perioadă", care reflectă mortalitatea într-un singur an calendaristic.

Exemplu: în 2020, pandemia COVID-19 a redus drastic speranța de viață "pe perioadă". Însă persoanele născute în acel an nu își vor petrece toată viața într-o pandemie, deci durata reală de viață va fi diferită.

O tendință globală în țările bogate

Încetinirea nu se limitează la SUA sau la probleme precum criza opioidelor ori violența cu arme. Modelul apare în toate națiunile dezvoltate, fie că au cea mai ridicată, fie că au o speranță de viață medie.

Testele de validare pe cohortele 1919–1938 au confirmat că metodele de proiecție sunt robuste: micile abateri nu pot explica frânarea bruscă observată acum.

Trăitul până la 100 de ani – o excepție, nu o regulă

Studiul nu sugerează că omenirea a atins un plafon biologic absolut. Mai degrabă, indică faptul că ritmul accelerat al secolului XX nu se va mai repeta pentru generațiile deja născute.

Persoanele din generațiile recente tot vor trăi, în medie, mai mult decât părinții lor.

Diferența este ritmul: fiecare nouă generație nu va mai beneficia de salturile spectaculoase de odinioară.

Atingerea vârstei de 100 de ani va rămâne o raritate, nu o normă.

Ce înseamnă pentru viitor?

Chiar dacă descoperiri medicale majore, schimbări sociale sau evenimente neașteptate pot influența aceste estimări, tendința arată că epoca "automată" a creșterii speranței de viață de la o generație la alta se apropie de sfârșit.

Generațiile născute după 1939 vor trăi mai mult decât părinții lor, dar nu suficient de mult pentru a transforma vârsta de 100 de ani într-o normalitate.