Cât de mult vei trăi, de fapt? Nu genele decid, ci alegerile tale zilnice! Detaliul despre longevitate care te va surprinde

Una dintre cele mai persistente întrebări pe care le au oamenii este cât de mult vom trăi. Odată cu aceasta apare și întrebarea cât de mult din durata noastră de viață este modelată de mediul și alegerile noastre și cât de mult este predeterminată de genele noastre.

Genele nu decid cât vei trăi. Care e secretul longevității

Un studiu publicat recent în prestigioasa revistă Nature Medicine, citat de Reuters, a încercat pentru prima dată să cuantifice contribuțiile relative ale mediului și stilului nostru de viață față de genetica noastră în ceea ce privește modul în care îmbătrânim și cât de mult trăim.

Constatările au fost izbitoare, sugerând că mediul și stilul nostru de viață joacă un rol mult mai important decât genele noastre în determinarea longevității noastre.

Acest studiu a utilizat date din UK Biobank, o bază de date mare din Regatul Unit care conține date detaliate privind sănătatea și stilul de viață a aproximativ 500 000 de persoane. Datele disponibile includ informații genetice, fișe medicale, imagini și informații despre stilul de viață.

Factorii care îți influențează durata de viață

O parte separată a studiului a utilizat date de la un subset de peste 45 000 de participanți ale căror probe de sânge au fost supuse unui proces denumit „profilare proteomică”.

Profilarea proteomică este o tehnică relativ nouă care analizează modul în care proteinele din organism se modifică în timp pentru a identifica vârsta unei persoane la nivel molecular. Prin utilizarea acestei metode, cercetătorii au putut estima cât de repede îmbătrânește de fapt organismul unei persoane. Aceasta se numește vârsta biologică, spre deosebire de vârsta cronologică (sau anii trăiți).

Cercetătorii au evaluat 164 de expuneri la mediu, precum și markerii genetici ai participanților pentru boli. Expunerile de mediu au inclus alegerea stilului de viață (de exemplu, fumatul, activitatea fizică), factorii sociali (de exemplu, condițiile de trai, venitul gospodăriei, statutul profesional) și factorii din primii ani de viață, cum ar fi greutatea corporală în copilărie.

Aceștia au căutat apoi asocieri între genetică și mediu și 22 de boli majore legate de vârstă (cum ar fi boala coronariană și diabetul de tip 2), mortalitate și îmbătrânire biologică (determinată de profilul proteomic).

Aceste analize au permis cercetătorilor să estimeze contribuțiile relative ale factorilor de mediu și ale geneticii la îmbătrânire și la moartea prematură.

Obiceiurile care îți scurtează viața și cum să le eviți

În ceea ce privește mortalitatea cauzată de boli, după cum ne-am aștepta, vârsta și sexul au explicat o parte semnificativă (aproximativ jumătate) din variația duratei de viață a oamenilor. Cu toate acestea, principala constatare a fost că factorii de mediu au explicat împreună aproximativ 17% din variația duratei de viață, în timp ce factorii genetici au contribuit cu mai puțin de 2%.

Această constatare se situează foarte clar de partea nutriției în dezbaterea „natură versus nutriție”. Ea sugerează că factorii de mediu influențează sănătatea și longevitatea într-o măsură mult mai mare decât genetica.

Deloc neașteptat, studiul a arătat o combinație diferită de influențe genetice și de mediu pentru diferite boli. Factorii de mediu au avut cel mai mare impact asupra bolilor pulmonare, cardiace și hepatice, în timp ce genetica a jucat cel mai mare rol în determinarea riscului unei persoane de cancer mamar, ovarian și de prostată, precum și de demență.

Factorii de mediu care au avut cea mai mare influență asupra decesului prematur și a îmbătrânirii biologice au inclus fumatul, statutul socioeconomic, nivelurile de activitate fizică și condițiile de viață.

Interesant este faptul că înălțimea la vârsta de zece ani s-a dovedit a fi asociată cu o durată de viață mai scurtă. Deși acest lucru poate părea surprinzător, iar motivele nu sunt pe deplin clare, acest lucru se aliniază cu cercetările anterioare care au constatat că persoanele mai înalte sunt mai susceptibile de a muri mai devreme.

De asemenea, s-a constatat că o greutate mai mare la vârsta de zece ani și fumatul matern (dacă mama dumneavoastră a fumat la sfârșitul sarcinii sau atunci când erați nou-născut) reduc durata de viață.

Cât de mult contează stilul de viață?

Probabil cea mai surprinzătoare constatare din acest studiu a fost lipsa unei asocieri între dietă și markerii îmbătrânirii biologice, așa cum a fost determinată de profilul proteomic. Acest lucru contrazice numeroasele dovezi care arată rolul crucial al modelelor alimentare în riscul de boli cronice și longevitate.

Dar există o serie de explicații plauzibile pentru acest lucru. Prima ar putea fi o lipsă de putere statistică în partea studiului referitoare la îmbătrânirea biologică. Adică, este posibil ca numărul de persoane studiate să fi fost prea mic pentru a permite cercetătorilor să vadă adevăratul impact al regimului alimentar asupra îmbătrânirii.

În al doilea rând, este probabil ca datele privind alimentația din acest studiu, care au fost raportate și măsurate doar la un moment dat, să fi fost de o calitate relativ slabă, limitând capacitatea cercetătorilor de a observa asocierile. Și în al treilea rând, deoarece relația dintre dietă și longevitate este probabil să fie complexă, diferențierea efectelor dietetice de alți factori de stil de viață poate fi dificilă.

Prin urmare, în ciuda acestei constatări, se poate spune în continuare că alimentele pe care le consumăm reprezintă unul dintre cei mai importanți piloni ai sănătății și longevității.

Principalele expuneri (cum ar fi dieta) din acest studiu au fost măsurate doar într-un singur moment și nu au fost urmărite în timp, ceea ce a introdus erori potențiale în rezultate.

De asemenea, deoarece acesta a fost un studiu observațional, nu putem presupune că asociațiile găsite reprezintă relații cauzale. De exemplu, doar pentru că a trăi cu un partener este corelat cu o durată de viață mai lungă, nu înseamnă că acest lucru a determinat o persoană să trăiască mai mult. Pot exista alți factori care să explice această asociere.

Mit sau realitate?

În cele din urmă, este posibil ca acest studiu să fi subestimat rolul geneticii în longevitate. Este important să recunoaștem că genetica și mediul nu funcționează izolat. Mai degrabă, rezultatele în materie de sănătate sunt modelate de interacțiunea lor, iar acest studiu s-ar putea să nu fi surprins pe deplin complexitatea acestor interacțiuni.

Este demn de remarcat faptul că în acest studiu au existat o serie de factori, cum ar fi venitul gospodăriei, proprietatea asupra locuinței și statutul profesional, asociați cu bolile legate de îmbătrânire, care nu sunt neapărat sub controlul unei persoane. Acest lucru evidențiază rolul crucial al abordării determinanților sociali ai sănătății pentru a se asigura că fiecare are cele mai bune șanse posibile de a trăi o viață lungă și sănătoasă.

În același timp, rezultatele oferă un mesaj încurajator, conform căruia longevitatea este în mare măsură influențată de alegerile pe care le facem. Aceasta este o veste bună, cu excepția cazului în care aveți gene bune și sperați ca ele să facă munca grea.

În cele din urmă, rezultatele acestui studiu întăresc ideea că, deși putem moșteni anumite riscuri genetice, modul în care mâncăm, ne mișcăm și ne implicăm în lume pare să fie mai important pentru a determina cât de sănătoși suntem și cât de mult trăim.