EXCLUSIV Cancerul care nu se vindecă. Daniel Coriu: Nu reușim să vindecăm pacientul

Astăzi, multe tipuri de cancer sunt tratabile, iar progresele în medicina oncologic au îmbunătățit semnificativ rata de supraviețuire. 

Deși tratamentele actuale pot prelungi viața și ameliora simptomele, acest tip de cancer despre care vom vorbi în acest articol rămâne incurabil în majoritatea cazurilor.

Foto: Freepik @molostock

Din păcate, există încă forme de cancer pentru care nu s-a găsit un tratament curativ, iar unul dintre aceste cancere este mielomul multiplu.

Mielomul multiplu este un cancer al sângelui care se dezvoltă în celulele plasmatice din măduva osoasă, adică țesutul moale și spongios din centrul oaselor. În măduva osoasă sănătoasă, celulele plasmatice normale produc anticorpi pentru a vă proteja organismul de infecții.

Potrivit Multiple Myeloma Research Foundation, în mielomul multiplu, plasmocitele se transformă în celule canceroase care cresc necontrolat, eliminând celulele normale care ajută la combaterea infecțiilor. Aceste celule plasmatice maligne produc apoi un anticorp anormal numit proteina M, ale cărei niveluri ridicate sunt o caracteristică distinctivă a mielomului multiplu.

Chiar dacă s-au făcut mai multe cercetări pe acest tip de cancer, cauza exactă nu a fost încă identificată. Ca toate cancerele, mielomul multiplu este heterogen, ceea ce înseamnă că fiecare caz este unic.

Mielomul multiplu este cauzat de anumite mutații genetice, iar aceste mutații sunt diferite de la o persoană la alta. Cu toate că anumite mutații au fost identificate ca factori de risc pentru mielom, mielomul multiplu nu este considerat a fi o boală ereditară. Cu alte cuvinte, mutațiile care cauzează mielomul multiplu nu se transmit în familie, așa cum se întâmplă cu anumite trăsături fizice sau boli precum fibroza chistică sau boala celulelor falciforme. Mai degrabă, mutațiile care cauzează mielomul se dezvoltă probabil spontan pe măsură ce oamenii îmbătrânesc.

"În această boală, în ultimii 20 de ani s-au făcut progrese fantastice și nu exagerez. Totul a plecat de la o mai bună cunoaștere a fiziopatologiei, o mai bună cunoaștere a mecanismelor moleculare care stau la baza acestei boli. Ceea ce avem astăzi nu seamănă aproape deloc cu ceea ce era acum 20 de ani. S-a schimbat rata de supraviețuire, s-a schimbat inclusiv percepția noastră despre această boală. 

Dacă până nu demult ne era greu să pronunțăm cuvântul cancer, acum putem să spunem că este o formă de cancer al plasmoticetelor, o polifrare necontrolată a plasmoticelor, adică a acelor celule din măduva hematogenă care au funcția fiziologică să producă anticorpi, adică imunoglobuline. 

În această boală, având această polifrare necontrolată vom avea două consecințe, o proliferare la nivelul măduvei hematogene, măduva hemtogenă va fi invadată de aceste celule care mai au un efect colateral pe osteoclast și osteoblast, adică celulele formatoare de os și vor mobiliza caldiul din os. În acel moment, osul devine foarte moale și se rupe. Apar durerile osoase și apar fracturile", ne-a spus prof. dr. Daniel Coriu, șeful Clinicii de Hematologie de la Institutul Clinic Fundeni și UMF Carol Davila București și președinte al Colegiului Medicilor din România (CMR), în emisiunea Academia de Sănătate.

Dr. Daniel Coriu ne-a spus că, în general, mielomul multiplu se dezvoltă dintr-o boală anterioară numită gamapatie monoclonală de semnificație nedeterminată și că debutul acestei boli benigne este mai frecvent la persoanele în vârstă. 

"Sub această umbrelă de gamapatii monoclonală avem mai multe boli, inclusiv mielomul. Când spun gamapatii monoclonală, descopăr în sângele pacientului o proteină monoclonală și în momentul acela trebuie să merg la investigații și trebuie să fac bilanțul să văd proteinele monoclonală și să stabilesc dacă am criterii de mielom multiplu sau nu.

Poate să fie o simplă gamapatie monoclonală. Cam 60% din situații avem numai o gamapatie monoclonală. Înainte se numea gamapatie monoclonală benignă, dar pentru că o parte din pacienți au o evoluție spre mielom multiplu, am schimbat noțiunea în gamapatie monoclonală cu semnificație neprecizată, ca să fie ca un semnal de alarmă. 

În ultima perioadă avem niște parametri biologici care ne permit să avem o predicție, avem raportul Kappa/Lambda, și avem această posibilitate. În cea mai mare parte, cei mai mulți pacienți rămân în stare stabilă. Avem pacienți care rămân 30 de ani fără intervenție terapeutică.

A doua boală este mielomul multiplu. Diferența între cele două o face numărul de plasmocite, procentul de plasmocite din măduvă și cantitatea de proteină monoclonală și ceea ce noi numim semne de boală activă. Cea mai mare parte a pacienților cu mielom multiplu, noi în diagnosticăm în stadiul de mieolom multiplu", a explicat medicul Daniel Coriu.

Pe măsură ce celulele mielomului se înmulțesc în măduva osoasă, ele elimină celulele normale, ceea ce înseamnă că există mai puțin loc pentru - și un număr redus de - globule roșii, globule albe și trombocite. Reducerea numărului de celule sanguine poate provoca anemie, sângerări excesive și scăderea capacității de a lupta împotriva infecțiilor. Acumularea de proteine M în sânge și urină poate afecta rinichii și alte organe.

Celulele mielomului pot activa alte celule din măduvă care vă pot deteriora oasele, ceea ce poate provoca dureri osoase și puncte slăbite pe oase (numite leziuni osteolitice). Această distrugere osoasă crește riscul de fracturi și poate duce, de asemenea, la creșterea nivelului de calciu din sânge (hipercalcemie).

Simptomele mielomului multiplu variază de la o persoană la alta. Adesea, în stadiile incipiente ale bolii, nu există simptome evidente. Atunci când acestea sunt prezente, simptomele pot fi vagi sau similare cu cele ale altor afecțiuni precum:

- Anemie

- Funcție imunitară afectată

- Număr scăzut de trombocite (trombocitopenie)

- Funcția renală afectată și insuficiență renală

- Afectarea oaselor

- Hipercalcemie

"Mielomul multiplu nu se vindecă. Nu reușim să vindecăm pacientul"

"Mielomul multiplu nu se vindecă. Nu reușim să vindecăm pacientul. O intervenție terapeutică poate să producă dezechilibru și monitorizăm pacientul până devine boală activă. 

La mielomul multiplu activ am nevoie de o terapie clasică și ajung la supraviețuire foarte bună. În hematologie ne adaptăm bolii. O boală care nu are nevoie de tratament, nu o tratez. Dacă o boală este puțin agresivă și tratamentul meu va fi adaptat, nu foarte agresiv, în schimb dacă o boală este agresivă și terapia mea trebuie să fie agresivă. Nu vindecăm", a mai explicat prof. dr. Daniel Coriu.

Cu toate acestea, tratamentul poate consta într-o singură metodă terapeutică sau într-o combinație de metode, precum: radioterapie, chimioterapie, corticoterapie, transplant de celule stem hematopoietice. 

"Avem foarte multe mijloace la dispoziție. Nu este simplu când ai foarte multe opțiuni, trebuie să știi să alegi drumul potrivit, să știi să gestionezi combinația dintre ele și efectele adverse.

Astăzi nu mai folosim chimioterapia. O folosim numai pentru autotransplant. În rest, folosim anticorpi monoclonali, la care mai asociem imunomodulatori și inhibitori și mai rar, foloseam ciclofosfamida.

Acum folosim combinații dintre monoclonali și aceste droguri, dar rezultatele sunt pe măsură. Este foarte important că evităm chimioterapia. Contează vârsta pacientului și statusul biologic. Stabilim dacă are nevoie de tratatement. Toate aceste progrese le avem în mâinile noastre. Le avem rambursate de Casa Națională", a conchis medicul Daniel Coriu.