Maia Morgenstern, mesaj tulburător: „Pentru toți doctorii pediatri din lumea asta...”

Într-un mesaj tulburător, postat pe pagina sa de Facebook, renumita actriță Maia Morgenstern își aduce aminte un episod din copilăria sa. Un episod care vorbește despre dăruirea unui mare medic pediatru român, regretatul prof.dr. Gabriel Vasiliu care a avut grijă atât de ea, cât și, mulți ani mai târziu, de primul ei copil.

„Mama a adormit. A pus seringa la fiert (direct pe aragaz, în cutia ei, cu tifon și apă multă)... Dar a adormit. Era tare obosită. Eram un copil mofturos, miorlăit și bolnăvicios. Tata – DUSEA – era, de asemenea, nervos și dificil. Era bolnav.

Fusese internat. Acum era acasă. Era greu. Dar mama avea răbdare și încredere. Și iubire. Mă iubea mai mult decât orice. Cu greu a reușit să-l convingă pe Domnul Doctor să vină acasă, sa-mi facă vaccinul obligatoriu. Trebuia să fi mers la circă, la policlinică, dar era iarnă, și eu eram mică și slabă. Nu voiam să mănânc mai nimic. Și bântuiau tot felul de boli... și Dusea decretase: "

Nu duci copilul la spital, dacă nu-i bolnav! Nici dacă e nu-l duci, că se îmbolnăvește mai rău! Îți interzic! Categoric!"... În fine, MAMA l-a rugat pe Domnul Doctor, care a spus că vine. Dar mama a adormit. Seringa a fiert până a ars. Scrum s-a făcut. Mama era disperată. Chemase un mare doctor, o personalitate a lumii medicale, un eminent pediatru să vină sa-mi facă o injecție (vaccin). Plângea în hohote și se scuza.

„Dacă trăiesc ... i-o datorez lui”

Domnul Doctor a linistit-o (mai întâi pe mama), apoi a pus o altă seringă la fiert (deh, asta era metoda de sterilizare pe vremea aceea), iar apoi s-a apucat să-mi deseneze pisici. Așa ne jucam noi. Iar mie îmi dispărea teama - făceam școală de pisici. Dacă eu trăiesc, dacă s-a ales ceva din mine, i-o datorez lui. Domnului Doctor Gabriel Vasiliu. Domnul Doctor Piți Vasiliu.

Mai târziu aveam să aflu că fusese fiul generalului Piki Vasiliu. Dar asta nu schimbă nimic. Dacă exist, se datorează lui.

Peste ani, mulți ani, într-o iarnă geroasă, în prag de sărbători, fiul meu era bolnav. Un pui de om, o mămică tânără speriată, zăpada de aproape un metru... nimeni să vină acasă... Domnul Doctor a împins mașina, care se înzăpezise, și a venit să-l consulte pe bebe.

„Mai există școala de pisici?", l-am întrebat cu lacrimi în ochi, neștiind cum să-mi exprim mai bine recunoștința. Domnul Doctor Piți Vasiliu avea mult peste optzeci de ani.

Vă mulțumesc, Domnule Doctor! Vă voi rămâne veșnic recunoscătoare!

Pentru toți doctorii pediatri din lumea asta...”