De ce fac copii cancer și care sunt cele mai frecvente tipuri de cancer la copii. Câte cazuri noi sunt descoperite în fiecare an.
Noțiunea de oncologie implică un anume impact emoțional și la adult, dar cu atât mai mare când vorbim de copii.
"Pe platforma Fundeni cred că există o anumită împărțire a sarcinilor, în sensul că cineva se ocupă în primul rând de ceea ce numim tumoare solidă la copii, în timp ce hematologia pediatrică, o specialitate în sine, se ocupă de afecțiunile hematologice maligne. Revenind la noțiunea de impact emoțional pe care o implică un cancer la un copil, ce se întâmplă, de ce fac la vârste așa fragede cancer unii dintre copii, care e incidență a cancerului la copii, e în creștere sau în scădere în România? Care sunt tendințele actuale din acest punct de vedere?", a spus acad. prof. dr. Irinel Popescu, realizatorul emisiunii Academia de Sănătate.
"Ca și în cancerele adultului, în puține dintre ele putem discuta despre o etiologie, ca să spun așa, cunoscută. În primul rând, nu putem implica factorii de risc cunoscuți a avea legătură cu cancerele adultului, respectiv fumat, stil de viață, diverse substanțe cancerigene. Pentru că toate acestea, pentru a declanșa carcinogeneza, au nevoie de timp, 10, 15, 20, 25 de ani. La copii nu se pune problema despre asta.
Noi considerăm toate cancerele noi, oncologic - pediatric, toate cancerele copilului, că având o etiologie genetică demonstrată sau demonstrabilă. De fapt, cartografierea, ca să spunem așa, a tumorilor solide, pentru că eu mă refer doar la ele, este tendința actuală, în speranța că se vor găsi răspunsuri la întrebări, în speranța că se vor găsi terapii noi și vom putea asocia anumiți factori de risc genetici cu apariția anumitor cancere.
Există evident afecțiuni congenitale cu predispoziție pentru cancere, dar nu merită menționate, pentru că ele, cel puțin acum, pentru că numărul lor este foarte mic.
În general, procentul pe care îl reprezintă cancerele pediatrice este în jur de 2% din toate cancerele la un moment dat pe un teritoriu menționat și tot cam 2% din patologia pediatrică.
Dacă există o tendință de creștere este foarte greu de spus.
Dar dacă ne referim la datele în țara noastră și la datele exacte pe care le avem din Registrul Național de Cancer pentru Copii, care există și funcționează din anul 2010, noi avem cam 450-500 de cazuri noi pe an. Evident și hematologice, și de hematologie și de oncologie pediatrică și aproximativ 5000 de pacienți copii, adolescenți, cu afecțiuni maligne, fie în evoluție, fie cu tratamentul finalizat, fie cu o recădere.
În orice caz, există cam 5000 de pacienți la un moment dat la noi în țară", a declarat medicul Monica Dragomir, în exclusivitate pentru DC Medical.
Dacă la adulți cunoaștem cu toții programele de depistare precoce a cancerului și aplicate cu succes pot să îmbunătățească prognosticul acestei boli, în cazul copiilor nu se poate vorbi despre așa ceva.
Astfel, potrivit Monicăi Dragomir, "screening-ul nu este implicat în oncologia pediatrică".
"În oncologia pediatrică discutăm despre diagnostic precoce, tocmai pentru că nu există stări premaligne.
Screening-ul se adresează unor stări premaligne, neexistând acestea decât în foarte puține cazuri nu este folosit, nu intră în una din modalitățile de reducere a incidenței sau de depistare pe termen lung.
Deci nu vorbim despre depistare precoce și de diagnostic precoce care sigur poate fi făcut cu cât mai multă lume, publicul larg, medicii de familie, medicii pediatri sunt mai informați legat de primele semne de cancer la un copil", a mai spus medicul.
"Pe primele locuri în procente, în jur de 25%, sunt leucemiile acute, leucemia linfoblastică fiind printre cele mai frecvente.
Încă 15% deci în ansamblu 35% maxim, o reprezintă limpomele sau alte afecțiuni hematologice maligne.
Restul de 60 - % 65% sunt tumori solide. Dintre acestea, cam 40% din toate tumorile solide din țară ajung la Institutul Oncologic și cam 40% din ce știu eu din Registrul Național de Cancer, cam 40% din leucemii sunt tratate în Institutul Fundeni", a conchis medicul Monica Dragomir
Vezi mai multe aici:
Accesul inegal la servicii medicale pune în pericol sănătatea românilor și exercitarea democratică.
