Osteodensitometria, când este indicată și cui. Reumatolog: Standardul de aur în diagnosticarea osteoporozei

Perioada menopauzei vine cu o fragilitate a oaselor, ca urmare a reducerii secreției de estrogen, cel care ține în echilibru celulele care produc os și cele care distrug os, un mecanism complex după care funcționează structura osoasă și metabolismul osos.

Acest dezechilibru duce la apariția osteoporozei și are un impact major asupra persoanelor care suferă de această boală.

Cele mai frecvente zone în care pot să apară fracturi din cauza osteoporozei sunt:

- încheietura mâinii

- șoldul

- coloana vertebrală.

Osteodensitometria, cum funcționează

Osteoporoza, boala de care suferă o mare parte dintre femeile ajunse la menopauză, se poate diagostica în urma unei investigații imagistice, osteodensitometria, cu ajutorul căreia se măsoară densitatea minerală de la nivelul oaselor.

”Osteodensitometria se poate realiza fie cu ajutorul ultrasunetelor, fie cu ajutorul radiațiilor X. Dintre toate metodele utilizate, metoda absorbțiometrie cu energie duală cu raze X, pe scurt DXA, reprezintă standardul de aur în diagnosticarea osteoporozei.

Această metodă este utilizată și pentru calculul riscului de fractură, în viitor, precum și pentru monitorizarea tratamentului anti-osteoporozic”, a declarat dr. Claudia Haralambie, medic specialist reumatologie, la Digi 24.

Osteodensitometria - DXA, indicații

Măsurarea densității minerale osoase este indicată în câteva situații specifice, precum:

- la femeile în vârstă de peste 65 de ani

- bărbați, peste 70 de ani

- femei sub 65 de ani, ”aflate la menopauză, care asociază și factori de risc pentru fractură și densitate minerală osoasă scăzută, cum ar fi anumite patologii asociate, cum ar fi poliartrita reumatoidă, medicație la risc, ca de exemplu medicația cortizonică”, a precizat medicul reumatolog.

- la bărbați, sub 70 de ani, ”care asociază factori de risc pentru scăderea masei osoase”, mai spune medicul.

- adult de orice vârstă, dacă a prezentat o fractură de fragilitate, precum și pentru monitorizarea  tratamentului anti-osteoporotic.

Osteodensitometria, investigația fără durere

Potrivit medicului, investigația pentru diagnosticarea osteoporozei, dar și pentru monitorizarea tratamentului, nu necesită o pregătire specială în prealabil.

”Pacientul este rugat să îndepărteze toate obiectele metalice în zona de interes, pentru a nu genera artefacte, este așezat pe masa de investigare în timp ce tehnicianul se va afla în aceeași încăpere, în deplin contact cu acesta.

Este o investigație complet nedureroasă, non invazivă, iar doza de iradiere este extrem de mică, fiind comparabilă cu cea din mediul natural.

Singura contraindicație absolută este sarcina, din cauza efectului teratogen al radiațiilor ionizante.

Se vor examina regiunile de interes, coloană lombară, șold, antebraț, treimea distală, iar rezultatul este obținut rapid, imediat după efectuarea investigației, sub forma unui scor T care va încadra pacientul în una dintre situații: valori normale, osteopenie, osteoporoză.

Este bine ca evaluările succesive, periodice, ale pacienților, să fie efectuate întotdeauna pe același aparat pentru a putea compara rezultate”, a mai spus medicul.

Astfel, valorile scorului T sunt:

Normal: scor T ≥ 1,0 DS (deviații standard);

Osteopenie: scor T între –1,0 și –2,5 DS;

Osteoporoză: scor T ≤ –2,5 DS;

Osteoporoză severă: scor T ≤ –2,5 DS și fractură de fragilitate

Stabilirea riscului de fractură

Clasificarea OMS se folosește la femeile în perimenopauză și postmenopauză, dar nu și la femeile sănătoase în premenopauză, deoarece relația între densitatea minerală osoasă și riscul de fractură nu este bine stabilit în această categorie.

La femeile în premenopauză, se folosește scorul Z. La acestea, diagnosticul clinic de osteoporoză poate fi făcut în prezența unei fracturi de fragilitate sau când densitatea minerală osoasă scăzută (determinată prin DXA) se asociază cu factori de risc pentru fractură.

Acești factori de risc pentru fractură sunt:

- vârsta avansată

- fractura la menopauză,

- rudă de gradul întâi cu o fractură

- fumatul

- indicele de masă corporală (IMC) scăzut

- aportul scăzut de calciu

- deficitul de vitamina D

- sedentarismul,

- scăderea timpurie a estrogenilor

- demența

- alcoolismul

- acuitatea vizuală scăzută

-  istoricul de căderi

- densitatea minerală osoasă scăzută, notează Sanador.

Cauzele de osteoporoză în premenopauză includ:

- boli endocrine (hipertiroidism, hiperprolactinemie, hiperparatiroidism primar, acromegalie, hipogonadism, hipercorticism)

- afecțiuni digestive/nutriționale (deficitul de vitamina D, boala hepatică cronică, boala celiacă, malabsorbția)

- medicamentele (glucocortizoizii, anumite anticonvulsivante, excesul de substituție tiroidiană)

- alcoolismul

- osteogenesis imperfecta

- artrita reumatoidă

- mielomul multiplu

- boala pulmonară cronică ostructivă

- hipercalciuria idiopatică, mai menționează sursa citată.

În cazul bărbaților clasificarea OMS poate fi folosită la cei peste 50 de ani. La cei sub această vârstă, se folosește scorul Z, iar diagnosticul clinic de osteoporoză nu trebuie pus doar pe baza densității minerale osoase. La bărbații cu vârsta sub 50 de ani cu densitate minerală osoasă scăzută (scor Z sub –2,0 DS), diagnosticul de osteoporoză se pune dacă există antecedente personale de fractură de fragilitate.

Osteoporoză, tratament

Instaurarea tratamentului medicamentos se va face în funcție de rezultatul DXA, astfel, în cazul în care riscul de fractură este mic, nu se va administra tratament medicamentos, iar pacientul trebuie să fie ținut sub observație prin efectuarea de controale periodice.

În cazul unui pacient pentru care este necesară administrarea unui tratament medicamentos, principala metodă de tratament o reprezintă administrarea de bifosfanați.

Vezi și: Boala Charcot-Marie-Tooth: cauze, simptome și diagnostic. Este rară și incurabilă