Triclosan, aditivul antimicrobian din săpun, agravează boala ficatului gras non-alcoolic. STUDIU

Cercetătorii de la Facultatea de Medicină de la Universitatea California, din San Diego, au găsit dovezi că triclosan - un antimicrobian găsit în multe tipuri de săpun și alte articole de uz casnic - agravează boala ficatului gras non-alcoolic la șoarecii hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi.

Studiul (link direct studiu), publicat pe 23 noiembrie 2020 în Proceedings of the National Academy of Sciences, detaliază și mecanismele moleculare prin care triclosanul perturbă metabolismul și microbiomul intestinal, eliminând în același timp protecțiile naturale ale celulelor hepatice.

„Utilizarea din ce în ce mai largă a triclosanului în produsele de larg consum prezintă un risc de toxicitate hepatică pentru oameni”, a declarat dr Robert H. Tukey, Profesor la Departamentul de farmacologie de la UC San Diego School of Medicine. „Studiul nostru arată că factorii comuni pe care îi întâlnim în viața de zi cu zi - prezența omniprezentă a triclosanului, împreună cu prevalența consumului ridicat de grăsimi alimentare - constituie o rețetă „bună” pentru dezvoltarea bolilor hepatice grase la șoareci”.

Într-un studiu precedent efectuat în 2014 la șoareci, echipa a descoperit că expunerea la triclosan a favorizat formarea tumorilor hepatice prin interferarea cu o proteină responsabilă cu eliminarea substanțelor chimice străine din organism.

În acest ultimul studiu, cercetătorii au hrănit cu o dietă bogată în grăsimi la șoarecii cu diabet de tip 1. După cum au arătat studiile anterioare, dieta bogată în grăsimi a condus la boala ficatului gras non-alcoolic (non-alcoholic fatty liver disease sau NAFLD). La om, boala ficatului gras non-alcoolic este o afecțiune din ce în ce mai frecventă care poate duce la ciroză hepatică și cancer. Diabetul și obezitatea sunt factori de risc pentru ea.

Conform studiului, iată ce se întâmplă (probabil): consumul unei diete bogate în grăsimi le „spune” celulelor să producă mai mult factor de creștere a fibroblaștilor 21, care ajută la protejarea celulelor hepatice de daune. Tukey și echipa sau au descoperit că triclosanul se amestecă cu două molecule, ATF4 și PPARgamma, de care celulele au nevoie pentru a produce factorul protector de creștere. Nu numai asta, dar antimicrobianul a perturbat și o varietate de gene implicate în metabolism. În plus, șoarecii expuși la triclosan au avut mai puțină diversitate în microbiomul intestinal - mai puține tipuri de bacterii care trăiesc în intestine și un mediu similar cu cel observat la pacienții cu boala ficatului gras non-alcoolic. Mai puțină diversitate a microbiomului intestinal este în general asociată cu o stare de sănătate mai slabă.

Până în prezent, aceste descoperiri au fost observate doar la șoarecii care au ingerat triclosan. Dar, din moment ce aceleași sisteme moleculare funcționează și la oameni, noile informații îi vor ajuta pe cercetători să înțeleagă mai bine factorii de risc pentru boala ficatului gras non-alcoolic și să le ofere un nou loc pentru a începe să proiecteze intervenții potențiale pentru a preveni și a atenua afecțiunea, notează cercetătorii.

„Acest mecanism ne oferă acum o bază pe care să dezvoltăm terapii potențiale pentru boala ficatului gras non-alcoolic asociată cu toxice”, a spus dr Robert H. Tukey, care este, de asemenea, director al Institutului Național de Științe de Sănătate a Mediului Programul Superfund de la UC San Diego.

Interzis în produsele de spălat din SUA

În 2016, Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) a decis că produsele de spălat fără prescripție medicală nu mai pot conține triclosan, având în vedere că nu s-a dovedit a fi sigur sau mai eficient decât spălarea cu apă și săpun simplu. Cu toate acestea, antimicrobianul se găsește în continuare în unele produse de uz casnic și medical, precum și în ecosistemele acvatice, inclusiv în sursele de apă potabilă.

Se estimează că 100 de milioane de adulți și copii din SUA ar putea avea boala ficatului gras non-alcoolic. Cauza exactă a acesteia este necunoscută, dar dieta și genetica joacă roluri substanțiale. Se crede că până la 50% dintre persoanele cu obezitate au boala ficatului graas non-alcoolic. Afecțiunea nu este de obicei detectată până când nu este avansată.