Ciuperca piciorului: cauze și simptome. Ce să nu faci niciodată dacă o ai

Ciuperca piciorului, cunoscută și ca "infecția piciorului atletului" este o afecțiune micotică a pielii picioarelor, destul de comună.

Ciuperca piciorului este cauzată de un grup de fungii numiți dermatofiti, care se dezvoltă în medii umede, calde și întunecate, precum interiorul încălțămintei. Ciuperca piciorului este mai frecventă în rândul persoanelor care poartă încălțăminte închisă și care nu își schimbă șosetele sau încălțămintea umedă regulat.

Ciuperca piciorului, simptome

Cum deosebești o aluniță sănătoasă de o aluniță periculoasă. Cum recunoști un melanom. Mihaela Leventer: Evoluează tăcut, fără simptome

- Mâncărime intensă pe pielea picioarelor, în special între degete

- Piele roșie și inflamată pe talpă și pe lateralul piciorului

- Crăpături sau descuamare a pielii

- Blistere sau umflături mici, pline de lichid

- Miros neplăcut al piciorului.

Ciuperca piciorului se poate răspândi în alte părți calde și umede ale corpului. Mâncărimea piciorului este adesea cauzată de aceeași ciupercă care duce la apariția piciorului de atlet. Este obișnuit ca infecția să se răspândească de la picioare, pe tot corpul, deoarece ciuperca poate călători pe mâini sau pe prosoape.

Piciorul de atlet poate duce uneori la infecții bacteriene.

Pentru a preveni ciuperca piciorului, se recomandă:

- Menținerea picioarelor uscate și curate, prin spălare regulată și uscare bine între degete

- Evitarea încălțămintei strâmte, care provoacă transpirație excesivă

- Schimbarea șosetelor și a încălțămintei zilnic, pentru a preveni acumularea umidității

- Purtarea de papuci sau șlapi în zone publice, precum piscine sau dușuri comune

- Utilizarea de pulberi antifungice în interiorul încălțămintei

- Evitarea împrumutului de încălțăminte sau șosete.

Dacă suspectați că aveți ciuperca piciorului, este important să consultați un medic sau un dermatolog pentru a primi un diagnostic precis și un tratament adecvat.

Tratamentul poate include utilizarea de antimicotice topice precum creme, geluri sau spray-uri sau, în cazuri mai severe, medicamente antifungice orale.