Tragediile din spitale nu sunt accidente. Sunt simptome. Un articol semnat Dr. Vasile Cepoi
Cazul de la Spitalul de Copii „Sfânta Maria” din Iași nu este un accident izolat. Este rezultatul unui sistem în care calitatea este mimată în documente, dar nu verificată în realitate.
Standardele există, dar sunt tratate birocratic. Raportările se fac, dar nu generează reacții rapide. Rolurile sunt definite în lege, dar nu lucrează împreună. Controalele DSP sunt încă despre „condiții” și hârtii, nu despre procese clinice, semnale de risc sau învățare din greșeli.
Dar poate cel mai important adevăr e acesta: măsurile punitive nu previn tragedii. Demisiile, amenzile, anchetele penale nu schimbă un sistem care nu știe să prevină, pentru că nu știe să învețe.
Dacă vrem prevenție reală, trebuie să construim o cultură organizațională a calității și siguranței pacientului. Asta se face cu formare, înțelegere și responsabilitate profesională. Iar formarea trebuie să înceapă devreme – încă din rezidențiat – prin introducerea în curriculă a temelor privind calitatea serviciilor, managementul riscurilor clinice, siguranța pacientului și importanța procedurilor.
Astăzi, prea mulți profesioniști din sistem văd protocoalele ca o formalitate impusă „de Autoritate”, nu ca un sprijin pentru a salva vieți. Fără înțelegerea și aplicarea cauzelor reale, aceleași greșeli vor fi repetate, în aceleași condiții, de alți oameni.
ANMCS, împreună cu experți din INSP și spitale, a dezvoltat încă din 2020, în aplicația CAPESARO - un Registru electronic pentru infecțiile asociate asistenței medicale (IAAM), în conformitate cu Ordinul 1101/2016. Aplicația este funcțională, distribuită spitalelor și DSP-urilor și poate deveni, imediat, sistemul național unic de raportare, validare și alertare.
CAPESARO elimină dubla raportare, reduce birocrația și permite acces în timp real pentru toate instituțiile implicate: clinicieni, epidemiologi, SPLIAAM, DSP, INSP, ANMCS.
Decizia de a-l oficializa aparține Ministerului.
Regulamentul actual al direcțiilor de sănătate publică păstrează un limbaj de autorizare sanitară „controlul condițiilor”, deși Legea 95/2006 cere explicit ca DSP să urmărească aplicarea criteriilor de control al calității pe baza standardelor ANMCS. Fără această aliniere, se verifică pereții și procedurile pe hârtie, nu procesele clinice care salvează vieți. Ar trebui ca Ministerul Sănătății să coreleze de urgență Regulamentul DSP cu Legea 95 și cu rolul ANMCS: controalele DSP trebuie să evalueze implementarea standardelor de acreditare, gestionarea evenimentelor adverse, funcționarea registrului electronic național IAAM și indicatorii de calitate. În plus, se impune un program național de formare pentru inspectorii DSP, ca să poată audita trasee clinice, să citească indicatori și să verifice analizele „cauză-rădăcină”. Doar așa ne asigurăm că lecția acestei tragedii devine politică publică, nu doar comunicat de presă.
Care este rezultatul acestui comunicat? DSP-urile continuă să verifice „condiții minime” și să ignore procesele clinice care fac diferența între prevenție și eșec. Fără clarificări și pregătire, atribuția rămâne doar pe hârtie.
A. Mandat comun pentru ANMCS, INSP și DSP
Orice IAAM semnificativă trebuie tratată și ca eveniment epidemiologic, și ca eveniment advers clinic. Avem deja registrul care permite acest lucru. Este timpul ca Ministerul Sănătății să decidă:
- Registru unic (CAPESARO) → clinicianul raportează, SPLIAAM validează, sistemul alertează automat
- INSP emite semnale rapide, ANMCS urmărește măsuri corective cu indicatori și reverificare
B. Control real al calității, nu doar al hârtiilor
DSP-urile trebuie să treacă de la autorizare formală la verificarea practică a standardelor:
- Raportare IAAM în termen
- Aplicarea pachetelor de măsuri pentru infecții (CLABSI, VAP, CAUTI)
- Igiena mâinilor, controlul zonelor umede, consumul de antibiotice
- Existența și calitatea analizelor „cauză-rădăcină” și planurilor de măsuri
C. Formare profesională – de la DSP până la rezidențiat
Ministerul trebuie să lanseze:
- Un program național de formare pentru DSP, cu module dedicate standardelor, auditului clinic, IAAM și controlului bazat pe date
- Un demers de revizuire a curriculei de rezidențiat, pentru a include managementul calității și al riscurilor clinice, precum și auditul clinic.
- Campanii de conștientizare în rândul profesioniștilor, pentru a transforma protocoalele din obligație birocratică în reflex clinic
Ce se poate face în 90 de zile?
0–30 de zile
- Ordin comun MS–INSP–ANMCS: CAPESARO devine registrul oficial IAAM
- Actualizarea regulamentului DSP cu obligații detaliate
- Publicarea indicatorilor de alertă și setului minimal național
31–60 de zile
- Înrolarea spitalelor în registru
- Lansarea formării pentru DSP și actualizarea ghidurilor de control
- Primele controale tematice comune
61–90 de zile
- Primele analize de cauză publicate (fără date personale), cu măsuri și evoluția indicatorilor
- Evaluarea impactului: timpi de reacție, scăderea ratelor, creșterea conformării
- Ajustarea intervențiilor acolo unde datele arată stagnare
Pentru că spitalele nu mai au nevoie de încă o hârtie. Au nevoie de:
- Date bune, în timp real
- Declanșatoare clare
- Măsuri rapide, monitorizate
- Învățare sistematică, verificată
MS, ANMCS, INSP și DSP pot construi acest sistem împreună. Tot ce lipsește este mandatul clar, reguli corelate și formarea necesară.
Calitatea nu este o etichetă de acreditare. Este un mod de lucru.
Dacă nu învățăm dintr-un eșec, îl vom repeta. Iar dimensiunea lui se va dubla.
Lecția de la „Sfânta Maria” e dureroasă. Să nu fie și inutilă!
