Limfedemul membrelor legat de cancerul de sân, ca în cazul pacientelor operate în premieră ieri la Spitalul Bagdasar –Arseni, este o afecțiune care are ca rezultat umflarea țesutului și reten?...
La Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni au fost efectuate joi, în premieră chirurgicală într-o unitate sanitară de stat din România, proceduri microchirurgicale reconstructive specifice pentru ameliorarea efectelor limfedemului la două paciente care au fost operate anterior de cancer la sân.
În prezent, cancerul de sân afectează un număr mare de femei, nemaiputându-se face diferențe de vârstă, stil de viață sau zone geografice. Odată cu abordarea medicală de tip oncologic a acestei boli, unele consecințe care urmează tratamentului pot fi deosebit de grave.
Astfel, pacientele cu cancer de sân care au suferit o disecție a ganglionilor axilari sau au fost supuse tratamentului oncologic cu radioterapie, prezintă un risc mare de a dezvolta o boală ce poate face viața acestora un calvar: este vorba de limfedem, arată experții de la Spitalul Bagdasar-Arseni.
Limfedemul scade semnificativ calitatea vieții și se prezintă constant ca „frica numărul unu" la supraviețuitorii cancerului de sân sau genital. Trebuie precizat faptul că, prin Ordinul nr.762/1992/2007, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Sănătății a încadrat limfedemul primar și secundar-stadiile 2 și 3 în grad de handicap mediu și grav.
Limfedemul legat de cancerul de sân este o afecțiune care are ca rezultat umflarea țesutului și retenția de lichide la nivelul brațelor. Această afecțiune poate fi gestionată un timp la domiciliu, cu ajutorul masajului pentru drenaj limfatic, compresiei externe, exercițiilor fizice sau a terapiei compresive și decongestive. Aceste metode pot da rezultate un timp limitat, după care apare necesitatea intervenției chirurgicale. Abordarea medicală de tip chirurgical a acestui tip de limfedem face ca afecțiunea să treacă de la „boală incurabilă" la „boală curabilă", redând pacientelor șansa unui trai decent.
Abordarea chirurgicală a limfedemului poate fi necesară pentru a îmbunătății în mod semnificativ confortul unei persoane și calitatea vieții acesteia. Astfel, pot fi efectuate transferuri de ganglioni limfatici, la pacienții cu limfedem, ale căror simptome nu s-au îmbunătățit sau au continuat să se agraveze timp de șase luni de la apariție sau anastomoze venolimfatice in stadiile incipiente ale bolii.
Brațul afectat de limfedem poate dezvolta inflamație, infecție și fibroza țesutului. Lichidul concentrat în proteine, care se acumulează în interiorul țesutului interstițial poate bloca în continuare sau poate face ca drenajul limfatic să fie mai puțin eficient , eventual poate crea o obstrucție.
Limfedemul extremității superioare provoacă durere, greutate, hipercheratoză cutanată, fibroză, disconfort atunci când se poartă anumite haine și bijuterii și limitarea activităților zilnice pentru paciente.
Este frecvent ca pacientele cu limfedem să prezinte depresie, disconfort fizic, stres emoțional și o calitate a vieții mai scăzută.
Limfedemul extremităților inferioare are incidență însemnată la pacientele care suferă de cancer genital (cancerul vulvei , cancerul de col uterin, cancerul ovarian) cu extirpare de ganglioni și radioterapie. Principalii factori de risc ai limfedemului extremităților inferioare sunt indicele de masă corporală mare, un număr mai mare de ganglioni pelvini îndepărtați si radioterapia.
Recent, la nivel mondial, biopsia ganglionilor-santinelă a început să fie aplicată selectiv în chirurgia cancerului ginecologic, pentru a reduce apariția limfedemul la membrele inferioare.
Limfedemul se identifică prin umflarea țesutului piciorului și modificări fibrotice ale membrului inferior. Fibroza severă apare la limfedemul de lungă durată , din cauza acumulării de lichid bogat in proteine în interstițial.
De regulă, în toate cazurile incipiente de limfedem, se apelează la măsurile conservatoare (tehnicile de masaj pentru drenajul limfatic). În caz de agravare, limfedemul poate fi abordat prin metoda microchirurgicală reconstructivă, arată experții de la Spitalul Bagdasar-Arseni.
Limfedemul legat de cancerul de sân se manifestă prin umflarea cronică a brațului, care poate rezulta în urma unei intervenții chirurgicale de îndepărtare a ganglionilor limfatici afectați, a radioterapiei sau a chimioterapiei, care afectează, de regulă, sistemul limfatic.
Limfedemul este cauzat de excesul de fluid colectat în țesuturile corpului cauzând umflarea (edemul). Simptomele sunt de regulă umflarea membrelor din cauza blocajului circulației limfatice. Unii pacienți pot avea probleme de piele (eczeme, piele rugoasă) și celulite repetate (infecții).
Anastomozele limfo-venoase reprezintă o tehnică minim invazivă microchirurgicală de reconstrucție a circuitului limfatic, procedură care poate ameliora simptomele limfedemului. Deoarece limfedemul nu poate fi întotdeauna ameliorat prin tratament conservator, anastomozele limfo-venoase îmbunătățesc starea pacientului și duc la reintegrarea mai rapidă a acestuia în societate.
Candidații pentru anastomoze limfo-venoase sunt următorii:
-pacienții cu cancer care au avut ganglionii îndepărtați din cauza bolii,
-pacienții care nu au avut îmbunătățiri după terapiile non chirurgicale,
-limfedemul de gradul I și II,
- pacienții cu obstrucții parțiale la lifoscintigrafie,
-ducte limfatice patente la ICG.
Candidații pentru transfer ganglionar sunt:
-pacienții cu limfedem care au făcut terapie conservatoare susținută mai mult de 6 luni fără rezultate,
-pacienții care dezvoltă episoade de celulită,
-pacienții cu obstrucție limfatică totală prezentă la diagnosticul imagistic (limfoscintigrafie),
-pacienții fără ducte limfatice patente disponibile pentru proceduri de LVA,
-pacienții cu grade avansate de limfedem.
Abordarea microchirurgicală a limfedemului se practică cu succes, de multi ani, în țări ca: Japonia ( Prof Isao Koshima a dat startul acestor intervenții în anul 2000 – cu multi ani în urma) Finlanda, Grecia, USA, Austria, Franța, Singapore, Taiwan...
Primele anastomoze venoase pentru limfedem au fost făcute în anul 1966 de către un medic austriac. Istoria acestora este lungă – fiecare generație de medici din lume a avut reprezentanții săi care au studiat și adus noutăți.
Acest tratament de înfrumusețare care se află la îndemâna oricui poate genera situații neplăcute și poate avea chiar efectul contrar.
Rinoplastia reprezintă intervenția chirurgicală a aspectului nasului, uneori efectuată și pentru a trata dificultățile de respirație.
Operațiile estetice, precum blefaroplastia, sunt solicitate și de către bărbați, nu doar de femei.
Această intervenție este vitală pentru femeile care s-au confruntat cu probleme oncologice. Dar, din păcate, adresabilitatea este scăzută.
Această intervenție poate schimba total viața unui pacient. Îi oferă confort și încredere.
Urechile clăpăuge reprezintă o anomalie congenitală neereditară.
A fost înființat Registrul Unic al Pacienților Arși. Ce date esențiale cuprinde acesta și de ce este atât de util.
Liftingul sprâncenelor este o metodă chirugicală prin care se îmbunătățește aspectul tenului.
Displazia cleidocraniană este o boală genetică ce afectează ambele sexe, cu transmitere autozomal dominantă.
