EXCLUSIV De ce nu funcționează plata în funcție de performanță în sănătate

În cadrul emisiunii „Academia de Sănătate”, conferențiarul dr. Adrian Pană a explicat că ideea de plată pe performanță nu poate funcționa într-un sistem care nu are deja mecanisme solide de evaluare a rezultatelor medicale.

„Ca să poți face plată în performanță, ar trebui să te asiguri că există niște mecanisme anterioare care se referă la procese îndeplinite și rezultate”, a explicat acesta, subliniind că „performanța presupune că avem niște rezultate și îndeplinim niște ținte”.

Problema, spune el, este că în România „cadrul de plată în performanță nu a fost gândit în acest mod”, iar plata furnizorilor „nu este legată în niciun caz de rezultat și cu atât mai puțin de performanță”.

Medicul a oferit exemplul medicinei de familie, unde finanțarea este încă dominată de modelul per capita și per serviciu. „Plata per serviciu este o plată inflaționistă pe care toate sistemele de sănătate din lume o cunosc și încearcă să o reglementeze”, a explicat Pană.

Medicina de familie: între prevenție și birocrație

Discuția a evidențiat și dezechilibrele din medicina de familie, unde o parte dintre activități sunt stimulate financiar, iar altele mai importante medical sunt insuficient recompensate.

„Sunt amestecate intervenții esențiale, cum ar fi vaccinarea sau screening-ul, cu consultații simple și completări de rețete”, a spus Adrian Pană, arătând că acest mix duce la „o multitudine de acte administrative”.

În opinia sa, sistemul generează chiar comportamente birocratice: „Ai o multitudine de reîntoarceri la consultații, pentru că ele sunt cumva eficiente din punct de vedere financiar”.

Deși veniturile nu sunt neglijabile, „un cabinet de medicină de familie se cifrează la aproximativ 5.000 și ceva de euro venituri brute”, problema rămâne lipsa de atractivitate a specialității.

„Medicina de familie este cea mai îmbătrânită specialitate… sunt județe în care media de vârstă a depășit 50 de ani”, a atras atenția jurnalistul Val Vâlcu.

De ce nu mai sunt atrași medicii tineri de medicina de familie

Explicând criza de resursă umană din acest domeniu, Adrian Pană a arătat că problema nu este doar financiară, ci socială și structurală.

„E foarte greu să convingi o persoană tânără să părăsească un oraș și să meargă într-un rural în care oportunitățile pentru familie e posibil să nu existe”, a spus el.

Medicul a descris și dificultățile sistemice de adaptare: lipsa flexibilității în importul de personal medical și utilizarea redusă a tehnologiei.

„Cred că rezistența la schimbare și faptul că nu folosim tehnologia digitală într-un mod corespunzător sunt piedici obiective”, a punctat conferențiarul.

Spitalele: între subfinanțare și ineficiență

Discuția s-a mutat apoi către spitale, unde problema devine și mai complexă. Jurnalistul Val Vâlcu a subliniat că „spitalele sunt subfinanțate”, ceea ce face dificilă orice discuție despre performanță.

Adrian Pană a fost de acord, dar a adăugat că problema este dublă: „Noi avem atât o problemă de ineficiență, cât și o problemă de subfinanțare”.

El a descris dezechilibre majore în sistem: „Avem secții aproape scoase din uz, cu rată de ocupare de 20-30%, și spitale supraaglomerate”.

Mai mult, diferențele de performanță între medici din aceeași unitate sunt semnificative: „Ai chirurgi care operează foarte mult și chirurgi care operează 10 cazuri pe an, dar iau la fel de mulți bani”.

„Nu putem compara mere cu pere”: problema standardizării

Unul dintre cele mai importante obstacole în introducerea plății pe performanță, spune Pană, este lipsa standardelor comune.

„Nu putem compara spitalul de la Lehliu nici măcar cu un spital județean”, a explicat acesta, subliniind că „nimeni până în prezent nu a produs standarde care să compare mere cu mere și pere cu pere”.

În plus, libertatea pacientului de a se adresa direct spitalului complică și mai mult sistemul: „Pacientul are libertate de mișcare maximă și o folosește pentru a face bypass ambulatorului”.

Blocajul din spitale: bani insuficienți sau organizare defectuoasă?

Pe fondul discuției despre finanțare, Irinel Popescu a atras atenția că „spitalele sunt subfinanțate”, iar înainte de a discuta performanța „trebuie corectată subfinanțarea”.

Adrian Pană a acceptat parțial argumentul, dar a revenit asupra ineficienței structurale: „Pe de o parte avem infrastructură dezechilibrată, pe de altă parte discrepanțe între secții cu activitate foarte redusă și altele supraaglomerate”.

El a mai adăugat că problema este amplificată de lipsa corelării între muncă și recompensă: „Există medici care operează zilnic și medici care operează foarte puțin, dar veniturile sunt similare”.

Soluții: program extins, coordonare și case manager

În ceea ce privește soluțiile, discuția a atins mai multe direcții de reformă.

Una dintre ele este extinderea programului operator: „În marea majoritate a secțiilor de chirurgie, programul se termină la ora unu”, a spus Pană, sugerând extinderea activității până seara.

O altă soluție este coordonarea pacienților prin case manageri: „Alte țări au introdus un case manager care se asigură că pacientul urmează traseul corect de investigații și tratament”.

Totuși, această idee a fost nuanțată de Irinel Popescu, care a avertizat că „relațiile directe dintre medici ar putea rezolva mai eficient aceste probleme decât un intermediar administrativ”.

O reformă imposibilă fără schimbare de cultură medicală

Dincolo de finanțare și organizare, discuția a scos la iveală o problemă mai profundă: lipsa colaborării în sistemul medical.

„Nu mai avem o componentă de colaborare”, a spus Adrian Pană, amintind că în trecut existau ședințe săptămânale de cazuri complexe în spitale.

„În prezent devenim extrem de individualiști”, a concluzionat el, subliniind că fără o cultură a colaborării, niciun sistem de plată pe performanță nu poate funcționa eficient.