Patru predictori majori ai răspândirii COVID-19. În ce zone apar mai multe cazuri

În martie 2020, orașul New York a fost, din păcate, un epicentru al pandemiei. Șapte luni mai târziu, America se confruntă cu o nouă creștere a cazurilor de coronavirus, iar cercetătorii de la Universitatea Texas A&M speră să ofere informații și un context pentru a ajuta în bătălia contra acestui nou val.

Rich Whittle, doctorand la Texas A&M, menționează într-un studiu recent că până în aprilie 2020, New York City a reprezentat mai mult de o treime din cazurile confirmate ale națiunii, cu o rată de transmitere de cinci ori mai mare decât restul țării.

Whittle a vrut să analizeze aceste stadii timpurii ale răspândirii pandemiei în cartierele din New York pentru a descoperi dacă există factori socio-economici care ar putea fi asociați cu rata ridicată de pozitivitate la COVID-19.

„Lumea se confruntă cu prima pandemie globală de ceva vreme încoace, dar nu va fi ultima, așa că înțelegerea tiparelor de contact și a factorilor socio-economici care conduc la un număr mare de cazuri este important pentru sănătatea publică”, a arătat Whittle.

Studiul, publicat în BMC Medicine (link direct studiu), a identificat patru predictori semnificativi ai creșterii cazurilor de COVID-19 în New York:

1) cartierele cu densități mai mari ale populației au dus la o creștere a ratei de pozitivitate; 

2) cartierele cu populații mai tinere (sub 18 ani) au dus, de asemenea, la o creștere a cazurilor; 

3) gospodăriile cu venituri mai mari au dus la o scădere a numărului de cazuri; 

4) iar rasa a arătat o asociere semnificativă cu cazurile detectate de COVID-19 - atât un procent mai mic de populație albă cât și un procent mai mare de populație de culoare au condus la rate crescute de pozitivitate.

„Din datele disponibile din primele etape, aceasta este ceea ce vedem și știm că aceste stadii incipiente sunt cu adevărat importante pentru a menține situația actuală, dar pentru viitoarele pandemii, sub control”, a spus dr. Ana Diaz Artiles, profesor asistent în Departamentul de Inginerie Aerospațială din Texas A&M și co-autor al studiului.