Cheaguri, medicamentul care le oprește fără să provoace sângerări

Un compus antiplachetare experimental a inhibat formarea cheagurilor, fără creșterea sângerării, un efect secundar comun și potențial periculos al terapiilor anticlotting actuale. Acesta este rezultatul noii cercetări de fază I în arteroscleroză, tromboză și biologie vasculară, publicat în jurnalul American Heart Association, citează sciencedaily.com.

Rezultatele se bazează pe un studiu realziat pentru prima dată la om, a compusului nou numit ACT017. Constatarile sugereaza că medicamentul poate oferi o alternativă eficientă și mai sigură la terapiile actuale antiplachetare, utilizate la pacienții cu accident vascular cerebral, la care poate crește, de asemenea, riscul de sângerare periculoasă în creier.

„Există o necesitate clară pentru un nou agent antiplachetar care rezolvă agregarea plachetară și formarea cheagurilor, fără a crește riscul de sângerare. O astfel de terapie ar îmbunătăți considerabil și extinde arsenalul terapeutic actual pentru tratamentul accidentului vascular cerebral acut”, a declarat Martine Jandrot-Perrus , MD, Ph.D., autor principal al studiului și om de știință la Institutul Național de Sănătate și Cercetare Medicală din Franța (INSERM) și consultant pentru compania care a dezvoltat compusul și a finanțat studiul.

Medicamentul inhibă formarea cheagurilor

Medicamentul este un compus bazat pe anticorpi care inhibă agregarea (sau aglomerarea) trombocitelor din sânge și formarea cheagurilor prin țintirea precisă a unei proteine numite glicoproteină trombocită VI (GPVI) găsită în trombocite. Această proteină este importantă pentru formarea cheagurilor - un proces marcat de aglomerarea trombocitelor - dar nu are un rol în reglarea sângerării.

Această caracteristică transformă proteina GPVI într-o țintă ideală pentru un medicament care inhibă aglomerarea trombocitelor, dar nu face acest lucru fără a crește riscul de sângerare. Procesul a implicat 36 de voluntari sănătoși (23 femei și 13 bărbați), cu vârste cuprinse între 22 și 65 de ani, împărțiți în șase grupuri. În fiecare grup, șase participanți au primit perfuzii intravenoase timp de șase ore cu diferite doze de medicament (de la 62,5 miligrame (mg) la 2000 mg).

Medicamentul a fost bine tolerat la toate dozele, fără efecte secundare grave. În mod special, compusul nu a prelungit considerabil timpul de sângerare, un marker indicând un risc crescut de sângerări periculoase. Studiul a arătat, de asemenea, că amploarea și durata efectului terapeutic a fost dependentă de doză, atingând eficacitatea maximă și durata la 2.000 mg. Cele mai frecvente efecte secundare au fost durerile de cap ușoare până la moderate și disconfortul capului, care s-au rezolvat în timpul studiului.

„Rezultatele noastre sunt destul de încurajatoare, deoarece ele arată că acest compus este bine tolerat la doze chiar de două ori mai mari decât cele vizate pentru un tratament viitor și fără nici un semn de sângerare”, a spus, Jandrot-Perrus. O altă constatare încurajatoare este faptul că acțiunea medicamentului asupra trombocitelor este rapidă, specifică și în mare măsura reversibilă în termen de 24 de ore.