Marea problemă de sănătate care ne afectează pe toți. Nivelul de empatie și compasiune, predictorii acesteia

Cercetători de la Școala de Medicină a Universității din California San Diego au analizat factorii psihologici și de mediu care duc la modele de singurătate în diferite grupe de vârstă. Concluziile unui sondaj online, făcut pe 2.843 de participanți, cu vârste cuprinse între 20 și 69 de ani, din SUA, arată că nivelurile de singurătate au fost cele mai ridicate în anii '20 și cele mai mici în anii '60, cu un alt vârf la mijlocul anilor '40.

”Ceea ce am găsit a fost o serie de predictori ai singurătății de-a lungul duratei de viață”, a declarat autorul principal al studiului, Dilip V. Jeste, MD, profesor distins de Psihiatrie și Neuroștiințe la UC San Diego School of Medicine.

Autorii studiului au observat că nivelurile mai scăzute de empatie și compasiune, rețelele sociale mai mici (rețele de amici, cunoștințe din realitate, nu online), lipsa unui soț sau a unui partener și tulburări mai mari de somn au fost predictori consistenți ai singurătății de-a lungul tuturor deceniilor.

Din sondaj a mai reieșit că persoanele de 20 de ani se confruntau cu stres și presiune ridicate în timp ce încercau să stabilească o carieră și să găsească un partener de viață. Cei de 40 de ani încep să experimenteze provocări fizice și probleme de sănătate, cum ar fi hipertensiunea arterială și diabetul.

”Vrem să înțelegem ce strategii pot fi eficiente în reducerea singurătății în acest moment dificil. (...) Singurătatea este înrăutățită de distanțarea fizică necesară pentru a opri răspândirea pandemiei. (...) Este nevoie de o prioritizare personalizată și nuanțată a obiectivelor de prevenire în diferite grupuri de oameni”, mai spun cercetătorii, potrivit unui comunicat al universității amintite.

Studiul, AICI.