Contorizarea pașilor, a mișcării fizice în general, ar putea favoriza evoluția stării de sănătate la pacienții cu cancer pulmonar. Se pare că mișcarea este foarte importantă pentru creșterea șanselor...
Numeroase studii au arătat că monitorizarea activității fizice promovează (sau contorizarea pașilor) o mai bună sănătate - de la reducerea indicelui de masă corporală la urmărirea semnelor de hipertensiune arterială, de exemplu. Un nou studiu sugerează că monitorizarea pașilor făcuți ar putea juca un alt rol: prezicerea rezultatelor pentru persoanele supuse terapiei de chimioradiere pentru cancerul pulmonar. „Consider că numărul pașilor este un nou semn vital pentru tratamentul cancerului”, a declarat Nitin Ohri, medic oncolog la Albert Einstein College of Medicine and Montefiore Health System din New York și cercetător principal al studiului publicat în Journal of Radiation Oncology * Biology * Physics, revista științifică principală a Societății Americane pentru Radiație Oncologie (ASTRO). „Am descoperit că urmărirea nivelurilor de activitate ale pacienților noștri înainte de tratament ar putea oferi clinicienilor date cu implicații puternice.”
„Studiul nostru arată că persoanele care sunt inactive pentru vârsta lor vor avea o perioadă semnificativ mai dificilă atunci când fac radioterapie. Au mai multe șanse să ajungă la spital, să experimenteze întârzieri ale tratamentului și reapariția bolii; și sunt mai puțin susceptibile să supraviețuiască. Aceasta este informații valoroase care merită luate în considerare la luarea deciziilor de tratament”, a mai spus dr. Ohri.
Dr. Ohri și echipa sa au măsurat nivelurile de activitate pentru 50 de pacienți cu cancer pulmonar cu celule mici, avansate local, care au purtat dispozitive ce le contorizează pașii, înainte de a fi supuse terapiei de chimioradiere concomitentă. Participanții au fost clasificați ca inactivi, moderat activi sau extrem de activi, pe baza numărului de pași pe care i-au făcut în fiecare zi și ajustați pentru vârsta lor.
Cercetătorii au descoperit diferențe sunstanțiale în ceea ce privește starea și evoluția pacienților din fiecare grup în timpul tratamentului, persoanele care erau inactive la nivelul având evoluția cea mai slabă. De exemplu, jumătate dintre persoanele din grupul inactiv au trebuit să fie spitalizate în timpul tratamentului, comparativ cu doar 9% dintre persoanele care erau mai active. Doar aproximativ 10% dintre pacienții inactivi erau în viață și tratați de boală după 18 luni, comparativ cu aproximativ 60% dintre cei care erau mai activi. În general, 45% dintre pacienții inactivi erau încă în viață după 18 luni, comparativ cu peste 75% dintre cei care erau mai activi.
Deși acest studiu s-a concentrat pe nivelurile de activitate înainte de începerea tratamentului, cercetările anterioare ale Dr. Ohri au arătat că pacienții devin adesea mai puțin activi în timpul tratamentului, cu consecințe negative. „Atunci când nivelurile de activitate au scăzut în timpul tratamentului, acesta a fost un indicator că pacienții prezintă un risc ridicat de spitalizare în următoarele zile”, a spus el.
În timp ce dr. Ohri recunoaște că dimensiunea modestă a studiului îi limitează capacitatea de a schimba practica clinică, speră că descoperirile sale vor încuraja investigatorii în teste clinice mari, multinstituționale ale noilor tratamente pentru cancer, pentru a monitoriza nivelul activității pacientului ca parte a colectării datelor lor.
Sursa, aici.
Află care sunt cele mai periculoase stadii ale cancerului pulmonar și de ce majoritatea pacienților ajung prea târziu la medic.
Cel mai banal semn al cancerului. Apare după ce ai mâncat. Și nu este vorba de balonare.
Un nou studiu revoluționar arată că un obicei banal poate reduce semnificativ riscul de recidivă a cancerului de colon.
