Imunoterapie, nivelurile de citokine pot prezice efectele adverse

Dezvoltarea imunoterapiei, care mobilizează propriul sistem imunitar al organismului pentru a distruge celulele canceroase, este unul dintre cele mai mari progrese în tratamentul cancerului – de altfel premiată anul acesta cu Nobel -, dar imunoterapia poate provoca leziuni țesutului sănătos la unii pacienți. Cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universității Texasului de Sud-Vest (UT Southwestern) au identificat biomarkeri pe bază în sânge care pot ajuta la identificarea acelor pacienți cu cel mai mare risc de a dezvolta efecte secundare autoimune la tratament.

Oamenii de știință au descoperit că nivelurile anumitor citokine - molecule care semnalează părți ale sistemului imunitar să se armeze - au fost deosebit de scăzute înainte de tratament la pacienții care au dezvoltat evenimente adverse legate de imunoterapie. Mai mult, acești pacienți au prezentat, de asemenea, creșteri mai mari ale nivelurilor de citokine imediat după începerea tratamentului, comparativ cu pacienții care nu au dezvoltat astfel de probleme.

Constatările, publicate în British Journal of Cancer, sugerează că pacienții cu risc crescut de complicații la imunoterapie pot avea probleme pre-existente de reglementare a sistemului imunitar.

Ce este imunoterapia?

Imunoterapia este un tip de tratament pentru cancer care utilizează propriul sistem imunitar al pacientului pentru a lupta împotriva cancerului. În decursul ultimului deceniu, acesta a devenit utilizat pe scară largă pentru a trata anumite tipuri de cancer.

Imunoterapia este aprobată pentru a trata melanomul, cancerul pulmonar, cancerul renal, anumite tipuri de cancer gastrointestinal, cancerul hepatic, limfomul și leucemia la copii.

Inhibitorii de puncte de control, cel mai frecvent utilizat tip de imunoterapie, lucrează prin „frânarea" sistemului imunitar. Inhibitorii de puncte de control sunt administrați intravenos la fiecare două până la șase săptămâni.

„După aproape un deceniu de remarcabile rezultate ale imunoterapiei de cancer, evenimentele adverse legate de imunitate continuă să afecteze pacienți și să nedumerească clinicienii", a spus autorul principal Dr. David Gerber, profesor de Medicină Internă și Științe Clinice și director asociat pentru cercetare clinică la Harold C. Simmons Comprehensive Cancer Center.

Ce fel de toxicități apar

„În timp ce unele dintre aceste toxicități, cum ar fi erupția cutanată și disfuncția tiroidiană, pot fi ușor de gestionat, altele, cum ar fi toxicitatea pulmonară, pot duce la spitalizare și chiar la internare la terapie intensivă. Identificarea acestor citokine și a altor biomarkeri pentru predicția și urmărirea toxicității autoimune ar putea să ne ajute să personalizăm imunoterapia, să adaptăm monitorizarea și să creștem siguranța pacienților, și, eventual, chiar să extindem utilizarea de imunoterapie la populațiile care sunt în prezent excluse".

Dr. Gerber a spus că studiul a inclus pacienți cu o varietate de tipuri de cancer. „Studiile anterioare ale efectelor adverse imune s-au concentrat aproape exclusiv asupra pacienților cu melanom, care sunt adesea tratați cu tipuri de imunoterapie neutilizate în alte tipuri de cancer. Studiul nostru a inclus o varietate de pacienți cu diferite tipuri de cancer și care au fost tratați cu medicamente de imunoterapie utilizate pe scară largă"

Studiul inițial, extins

Cu un grant de la American Cancer Society și de Melanoma Research Alliance, această cercetare va fi extinsă la un studiu clinic multicentric, care va analiza o varietate de biomarkeri potențiali care pot prezice efectul autoimun.

Studiul pilot publicat a inclus 65 de pacienți și 13 controale de sănătate, care au fost evaluați pentru niveluri a 40 de citokine înainte de tratament și de două ori după tratament. Procesul clinic multicentric care urmează va cuprinde 600 de pacienți și va include evaluări de 130 de auto-anticorpi, teste genetice pentru gene asociate cu boli autoimune și inflamatorii și teste funcționale, inclusiv citokine. Probele de sânge vor fi luate înainte de tratament, aproximativ șase săptămâni după începerea imunoterapiei și în momentul unui eveniment advers imun, dacă acesta apare.

Dr. Edward Wakeland, profesor de imunologie si co-autor, a declarat că rezultatele studiului sunt un pas spre o mai bună înțelegere a efectelor adverse care apar în imunoterapie.

Reglarea sistemului imunitar

„Reglarea sistemului imunitar este extrem de complexă și o varietate de factori specifici pacienților, inclusiv predispoziția genetică, imunitatea umorală, interacțiunile cu microbiomul și activarea funcțională, joacă un rol important în determinarea dezvoltării unui răspuns imun benefic sau dăunător. Cu toate acestea, concluziile noastre inițiale vor folosi la dezvoltarea strategiilor de tratamente imunoterapeutice eficiente și sigure în cancer, adaptate pacientului", a spus dr. Wakeland.

„Principala descoperire este că există un fel de dereglare subiacentă a sistemului imunitar la pacienții care dezvolta toxicități autoimune. Studiile în curs de desfășurare sunt axate pe utilizarea monitorizării imune, immunogenomică, și strategii de genomică unicelulară pentru identificarea biomarkerilor și înțelegerea mecanismelor care stau la baza răpunurilor imune legate de evenimente adverse la o populație mai mare de pacienți", a spus dr. Shaheen Khan, specialist în Imunologie și primul autor al studiului, într-un material dat publicității de UT Southwestern Medical Center.

Studiul poate fi consultat AICI.