„Câteva vorbe despre obsesia națională pentru nebulizare, existentă în România.
Suntem realmente dependenți emoțional (medici și părinți deopotrivă) de administrarea unor medicamente pe cale inhalatorie, cu ajutorul unui nebulizator, la primul muc în nasul copilului.
Ea este văzută ca un panaceu universal, pentru orice tip de suferință în spectrul aparatului respirator sau ORL. Copilul cu tuse, cu răgușeală, având nas infundat sau care sforăie primește imediat un coctail de „diverse” sub formă de medicație inhalatorie, pe cale nebulizată.
E bine? E rău? E util? Cum este, de fapt?
Automedicația e, în multe cazuri, inutilă și, uneori, chiar dăunatoare. Trebuie să apelăm la medic.
La un medic ce respectă protocoalele, nu la unul care inventează, exersându-și creativitatea, cu riscurile de rigoare. (link direct protocoale)
Protocoalele spun că utilizarea bronhodilatatoarelor (BD) în majoritatea formelor de bronșiolită este inutilă. Și este descurajată folosirea lor încă din 2014 (link direct sursa informației)
Dar noi, în România folosim deseori argumentul pesimist că în lipsa utilizării BD, la copiii cu bronșiolită, va apărea agravarea acestora.
Știm că e inutilă utilizarea de rutină. Dar e periculoasă lipsa utilizării?
Acest articol recent din Pediatrics (poza) arată că NU există nici un pericol dacă reducem „superoferta” de nebulizări cu BD.
În 49 de spitale din SUA au fost analizate cele 446.696 prezentări de sugari cu bronșiolită acută, consemnate între 2010 și 2018. Un număr enorm!
Și s-a observat că scăderea majoră (de la peste 50% la ceva în jur de 20% a folosirii BD - deh, nici la ei nu respectă toți protocoalele și sunt invocate excepții de la regulă) a utilizării acestora NU au crescut ratele de spitalizare sau de revenire la Urgențe.
CONCLUZIA MEA - ar fi înțelept să încuiați în debara aparatul de nebulizat, dacă aveți un copil altfel sănătos. Nebulizarea de BD la domiciliu nu ajută niciun sugar cu bronșiolită!”, a scris dr Mihai Craiu pe pagina de Facebook intitulată „Spitalul virtual pentru copii”.
