Copiii născuți prematuri sunt mai predispuși la ADHD, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție, potrivit unui studiu.
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) afectează un număr important de copii de vârstă preșcolară, cu impact și asupra vieții de adult. Potrivit unui studiu realizat de Rutgers Robert Wood Johnson Medical School (RRWJMS), copiii născuți ”la termen”, dar înainte de săptămâna 39 de sarcină sunt mai predispuși la simptome asociate cu ADHD.
Studiul publicat în Journal of Pediatrics, citat de Science Daily, este unul dintre puținele în care se investighează asocierile dintre vârsta gestațională ”la termen” (37-41 de săptămâni) și un diagnostic de ADHD, de altfel este primul care include și rapoarte din partea profesorilor.
”Rapoartele profesorilor, împreună cu rapoartele mamei și evaluările medicilor, oferă informații valoroase pentru diagnosticul de ADHD.
Simptomele raportate de mamă reflectă, în general, comportamente în casă sau în grupuri familiale sau sociale mici, în timp ce simptomele raportate de profesori reflectă comportamente într-un cadru educațional structurat de către profesioniști care lucrează cu un număr mare de copii și observă gama de comportamente pe care elevii le manifestă în sălile de clasă”, a declarat Nancy Reichman, autoarea studiului și profesor de pediatrie la RRWJMS.
În cadrul studiului au fost analizate datele privind aproximativ 1.400 de copii născuți în 75 de spitale din SUA, în perioada 1998-2000, și reintervievate mamele acestora timp de 9 ani.
Pe parcursul perioadei studiului, profesorii acestora și-au evaluat elevii, cu ajutorului unei scale de evaluare, care a inclus printre altele simptomele de hiperactivitate, ADHD, comportament opozițional și probleme cognitive sau neatenție.
Cercetătorii au descoperit că acei copii născuți înainte de termen (37-38 de săptămâni) au obținut scoruri semnificativ mai mari pe scalele profesorilor decât cei născuți la termen (39-41 de săptămâni) pentru hiperactivitate, ADHD și probleme cognitive sau neatenție, dar că vârsta gestațională nu a fost asociată în mod semnificativ cu un comportament opozițional.
Astfel, cercetările arată că fiecare săptămână de vârstă gestațională la termen a fost asociată cu scoruri de hiperactivitate cu 6% mai mici și scoruri de ADHD cu 5% mai mici, în timp ce nașterea prematură, la 37-38 de săptămâni are scorul de hiperactivitate cu 23% mai mare, respectiv scorul de AHDH cu 17% mai mare în comparație cu nașterea la termen.
”Constatările se adaugă la dovezile din ce în ce mai numeroase care susțin recomandările actuale de amânare a nașterilor elective până la cel puțin 39 de săptămâni și sugerează că depistările regulate pentru simptomele ADHD sunt importante pentru copiii născuți la 37 până la 38 de săptămâni”, a spus Reichman.
Cele mai multe diagnostice sunt pentru ADHD combinat: neatent și hiperactiv-impulsiv. Simptomele acestuia la copii includ:
- Visare cu ochii deschiși;
- Incapacitatea de a se concentra asupra sarcinilor;
- Pierderea lucrurilor;
- Frământare;
- Dificultate în a urma instrucțiunile;
- Vorbire și zgomote excesive;
- Asumarea unor riscuri inutile.
Cu toate acestea, nu toți copiii care prezintă aceste caracteristici au ADHD. Pentru un diagnostic de ADHD, simptomele trebuie să îndeplinească criterii specifice, inclusiv să aibă un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi și a activității școlare.
Este un diagnostic pe viață, dar medicamentele și strategiile de adaptare pot reduce efectele sale.
Medicul neonatolog Cornelia Preda a fost întrebată care a fost cel mai greu caz al unui copil născut prematur și care a fost cel mai mic nou-născut pe care l-a întâlnit în cariera sa.
”Pot să spun că am avut mult mai multe cazuri grele. Cel mai mic copil a fost de 500 de grame, 24 de săptămâni, care a stat trei luni la noi în spital, dar este bine. Sigur, urmărit de o echipă interdisciplinară și acum face recuperare medicală și kinetoterapie, dar suntem bucuroși să nu are retinopatie de prematuritate, din punct de vedere neurologic evoluează bine, din punct de vedere motor, nu are boală pulmonară cronică, nu are nevoie de oxigen, deci sunt multe lucruri bune”, a declarat dr. Cornelia Preda, în exclusivitate pentru DC Medical și DC News.
Laptele matern, soluția pentru salvarea copiilor născuți prematur. Cu ce este înlocuit în anumite cazuri
”Dacă e să spun despre cazul care m-a impresionat cel mai mult, știți cât de important e ca odată ce un prematur se naște, tu, ca medic neonatolog, fie că folosești alimentație parenterală, adică administrată pe un vas de sânge, fie că folosești alimentație normală, să ajungi la ritmul de creștere pe care copilul ăsta l-ar fi avut intra-uterin.
De obicei, laptele matern este ok în a salva un prematur.
Și am avut un caz, o doamnă, care avea mastectomie deoarece avusese cancer mamar în antecedente. Și a născut un bebeluș în 28 de săptămâni. A trebuit să-l hrănim cu formulă specială pentru prematuri și îmi dau seama cât de mult a evoluat medicina, pentru că acest copil este foarte bine, foarte deștept”, a povestit medicul. Citește mai departe AICI.
Premieră medicală: Un bebeluş american a fost tratat printr-o terapie genică personalizată.
Diferențele dintre atacul de panică și infarct. Cum le recunoaștem și cum acționăm corect.
Psihologul Ramona A. Dumitru ne-a vorbit despre trucurile promovate că ajută la eliminarea atacului de panică.
De ce răcim iarna chiar dacă ne îmbrăcăm corespunzător. Cum se transmit, de fapt, virusurile.
Concentraţii ridicate de microplastice şi nanoplastice au fost descoperite în placenta copiilor născuţi prematur.
Care sunt cauzele care provoacă nașterile premature și de ce au loc nașterile premature. Ce a dezvăluit un medic din Grecia.
