"Am pierdut din prieteni în perioada în care am trecut prin acest impas, dar am rămas cu cei veridici. Dacă cineva simte ca îi este greu, atunci așa este, chiar îi este...
O altă tânără a împărtășit dificultatea de a se simți susținută de cei din jur în lupta sa cu stările interioare. Părinții, în loc să-i ofere sprijin, i-au atribuit vinovăția pentru acele stări, întărind nevoia de a căuta ajutor profesionist, găsind în ajutorul specialistului ”o ancoră în această furtună interioară”.
”Aș vrea să pot spune că am avut parte de susținerea celor din jur. Poate ei consideră că mi-au acordat-o, însă eu nu pot spune că am simțit familia ca fiindu-mi un sprijin în această provocare. Părinții mei au spus de multe ori că eu sunt de vină pentru aceste stări, că nu am motive să fiu așa cum sunt, că îmi induc trăirile pe care le experimentez și că totul s-ar putea rezolva printr-o schimbare de mentalitate.
În schimb, prietenii i-am avut alături. Le-am simțit empatia, sprijinul, celor adevărați. Am pierdut din ei în perioada în care am trecut prin acest impas, dar am rămas cu cei veridici. Prietenii, mai exact prietenele, au fost cele care au fost alături de mine în această perioadă, care m-au ținut de mână când simțeam că pic într-un hău întunecat, care m-au încurajat și mi-au mângâiat sufletul.
În ceea ce privește etichetele pe care societatea le pune oamenilor ca mine, mi-a fost frică de etichetele celor din jur, așa că am încercat să păstrez secret faptul că am urmat terapie și nu am lăsat decât familia restrânsă și prietenii apropiați să afle despre asta, tocmai pentru că simțeam nevoia sprijinului lor.
Dacă prietenii și sora mea mai mică m-au încurajat să urmez terapia, când tatăl meu a aflat că merg la psihiatru, a fost revoltat: ”Ce să caute fiica lui acolo?! Ce, e nebună?! Numai nebunii merg la psihiatru!”
În prezent, continui să merg la psihiatru și sper să intru treptat într-un proces de reducere a tratamentului, pentru ca mă simt ceva mai bine. Sunt mândră că am făcut pasul, care mi se părea atât de greu de făcut, de a cere ajutorul. Am crezut toată viața mea ca exagerez, că este vina mea pentru ceea ce mi se întamplă. Dacă cineva simte ca îi este greu, atunci așa este, chiar îi este greu.
Știu doar că, pentru că am făcut acest pas, de a merge la terapie, acum sunt în viață, îmi doresc să trăiesc, nu mă mai trezesc dimineața cu sincerul regret că am deschis încă o dată ochii. Acum mă bucur din nou de micile mele plăceri și hobby-uri, îmi cultiv pasiunile și încerc să reintru într-un ritm normal”, a încheiat tânăra.
Aceste experiențe ilustrează o realitate delicată și profundă a sănătății mintale. Într-o societate în care există încă stigmate și stereotipuri legate de căutarea ajutorului psihologic, este esențial să recunoaștem că tăria și curajul rezidă în vulnerabilitatea de a căuta și accepta ajutorul, când inima și mintea noastră suferă.
Sănătatea mintală nu trebuie să fie tabu sau subiect de ostracizare. Este o componentă crucială a bunăstării noastre globale. În căutarea echilibrului și a unei stări interioare mai sănătoase, alegerea de a merge la psiholog este un pas important și curajos către vindecare și recuperare.
Psihologii și terapeuții joacă un rol esențial în ghidarea, ascultarea și oferirea de instrumente pentru a naviga în apele tulburi ale sănătății mintale. Este important să încurajăm deschiderea, empatia și să acceptăm că suntem toți parte a unui ecosistem emoțional și psihologic, care necesită atenție și îngrijire.
Cuvintele tinerilor care au împărtășit aceste experiențe ne amintesc că nu suntem singuri în lupta cu propriile noastre bătălii interioare. Există profesioniști pregătiți să ne asculte, să ne înțeleagă și să ne ofere călăuzirea necesară către un traseu de vindecare și creștere personală.
Acest articol ce face parte din campania DC Medical de educare și informare "Sănătatea mintală: lupta noilor generații cu depresia și anxietatea, dar și cu prejudecățile lumii".
Parte din campanie fac și articole precum:
Diferența simplă dintre anxietate si depresie. Cum recunoști cele două afecțiuni
Ce este un atac de panică și cum îl recunoști. Mulți oameni nu știu care sunt semnele, deși experimentează atacul de panică.
Sfaturi de auto-ajutor pentru tinerii și oamenii care trec prin anxietate și depresie.
Copiii sunt cei mai expuși la efectele nocive ale telefonului mobil. Medicul ORL Codruț Sarafoleanu le atrage atenția părinților.
Ce se întâmplă cu adevărat când nu ai niciun prieten? Adevărul crud pe care nimeni nu vrea să-l spună despre viața socială a adulților.
Un studiu australian arată că mai mult de o treime din suplimentele sportive conțin substanțe interzise
Vârsta consumatorilor de substanțe psihoactive a scăzut la 9-10 ani. Dr. Radu Țincu trage un semnal de alarmă.
"Acolo e un test al maturității din punct de vedere astrologic. Simți că ți se de lumea peste cap, nu înțelegi ce se mai întâmplă".
Te uiți la telefon înainte de culcare? Uite ce anume îți prăjește creierul. Da, lumina de la telefon te bagă în boală. Uite cum!
