Numărul de transplanturi de organe solide efectuate în timpul primului val de Covid-19 în 2020 a scăzut, în medie, cu 31% față de anul precedent, a dezvăluit un nou studiu prezentat la Congresul ESOT 2021 și publicat în Lancet Public Health (link direct studiu).
Studiu a analizat datele din 22 de țări de pe cele patru continente și a relevat variații majore în răspunsul programelor de transplant la pandemia Covid-19, activitatea de transplant scăzând și cu peste 90% în unele țări.
Transplantul de rinichi și cel de ficat, cele mai afectate
Experții care au prezentat studiul recent la Congresul ESOT 2021 (link direct congres) spun că primul val de Covid-19 a avut un „impact devastator” asupra numărului de transplanturi, ducând la o „pierdere substanțială de vieți omenești”
Transplantul de rinichi a înregistrat cea mai mare reducere în aproape toate țările în 2020, comparativ cu 2019, studiul constatând o scădere a transplanturilor de rinichi de donator viu cu 40% și la cel de ficat cu 33%. Pentru transplanturile de donatori decedați, a existat o reducere a transplanturilor de rinichi cu 12%, de ficat cu 9%, de plămâni cu 17% și de inimă cu 5%.
Cercetarea a evidențiat modul în care unele țări au reușit să susțină rata procedurilor de transplant, în timp ce altele au înregistrat reduceri serioase ale numărului de transplanturi comparativ cu anul precedent și, în unele zone, transplant de rinichi și ficat de la donator viu a încetat complet. În general, a existat o asociere temporală puternică între rata crescută de infecție cu Covid-19 și reducerea transplanturilor de organe de la persoane decedate și vii.
Dr. Olivier Aubert, profesor asistent la Centrul de Cercetări Translaționale din Paris pentru transplant de organe și autor principal al studiului, a arătat că „primul val de Covid-19 a avut un impact devastator asupra numărului de transplanturi din multe țări, afectând listele de așteptare ale pacienților și din păcate, ducând la o pierdere substanțială de vieți omenești. ”
Profesorul Alexandre Loupy, șeful Centrului de Cercetare Translațională din Paris pentru Transplantul de Organe, și el autor al studiului, a spus, la rândul său, că „transplantul de la donatori vii, care s-a redus mai mult, necesită resurse și planificare semnificative în comparație cu transplantul de donator decedat. Acest lucru este extrem de dificil în timpul unei pandemii, atunci când resursele sunt extinse și personalul este redistribuit. Există, de asemenea, preocupări etice majore pentru bunăstarea și siguranța donatorului. ”
Zeci de mii de ani de viață pierduți
„Este clar că există multe decese indirecte asociate cu Covid-19 și studiul nostru confirmă faptul că pandemia are consecințe de anvergură asupra multor specialități medicale”, a adăugat prof. Loupy.
Numărul estimat de ani de viață pierduți a fost de 37.664 de ani pentru pacienții în așteptare pentru un transplant de rinichi, de 7.370 de ani pentru cei pe lista de așteptare pentru transplant de ficat, de 1.799 de ani pentru un plămân și de 1.406 pentru o inimă, ceea ce corespunde unui total de 48.239 de ani de viață pierduți, în sistemul de transplant.
Dr. Aubert a adăugat că „dincolo de reducerea aproape universală a activității de transplant, anumite țări și regiuni au reușit să efectueze proceduri în ciuda provocărilor majore prezentate de pandemie. Aceste constatări justifică o analiză suplimentară la nivel regional, național și global pentru a înțelege de ce au avut loc sau nu reduceri. ”
