Premiul Nobel pentru Medicină 2026 a fost acordat pentru descoperirea unei metode care permite cercetătorilor să controleze celulele creierului cu ajutorul luminii.
Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din 2026 a fost acordat cercetătorilor Karl Deisseroth, Peter Hegemann și Georg Nagel pentru "descoperirile lor privind canalele ionice activate de lumină și optogenetică".
Anunțul a fost făcut luni de Adunarea Nobel de la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia. Premiul a fost prezentat de Thomas Perlmann, secretarul general al Comitetului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină.
Cercetările celor trei oameni de știință au pus bazele optogeneticii, o metodă care permite controlul activității celulelor nervoase cu ajutorul luminii. Tehnologia a schimbat fundamental modul în care cercetătorii pot studia creierul și relația dintre activitatea neuronală, amintiri, emoții și comportamente.
Optogenetica permite cercetătorilor să controleze anumite celule nervoase prin lumină. Metoda folosește proteine speciale care reacționează la lumină și pot transforma un stimul luminos într-un semnal electric în interiorul celulei.
"Această metodă de control al semnalelor nervoase cu ajutorul luminii se numește acum optogenetică și a câștigat rapid importanță la nivel mondial", potrivit comunicatului Nobel.
Importanța descoperirii este legată de faptul că cercetătorii pot observa mai clar ce se întâmplă atunci când anumite circuite neuronale sunt activate sau dezactivate. Astfel, pot studia legătura dintre activitatea unor grupuri de neuroni și funcții precum memoria, emoțiile sau comportamentul.
Povestea descoperirii a început de la o întrebare legată de o algă unicelulară. Peter Hegemann s-a întrebat cum reușește Chlamydomonas să se deplaseze spre o sursă de lumină. Cercetările sale, alături de Georg Nagel, au dus la descoperirea canalrodopsinei, o proteină cu proprietăți neobișnuite.
Proteina se află la suprafața celulei. Atunci când primește lumină albastră, deschide un canal prin care ionii pot pătrunde în celulă. Acest proces generează un impuls electric.
Hegemann și Nagel au făcut o observație esențială: atunci când introduceau această proteină într-o altă celulă, celula devenea sensibilă la lumină.
"Hegemann şi Nagel au descoperit canalrodopsina, o proteină cu proprietăţi unice. Ei au constatat că, indiferent de celula în care introduceau proteina, celulele respective deveneau sensibile la lumină", se arată în comunicatul Nobel.
Această proprietate avea să devină cheia unei metode complet noi de cercetare a sistemului nervos.
Karl Deisseroth a făcut următorul pas important. Cercetătorul a introdus gena pentru canalrodopsină în celulele nervoase ale animalelor de laborator. Atunci când celulele au primit lumină albastră, Deisseroth a reușit să declanșeze un semnal nervos.
Descoperirea a fost publicată în 2005. Doi ani mai târziu, cercetătorul a reușit să utilizeze acest mecanism în creierul unor șoareci vii.
"Deisseroth a introdus gena pentru canalrodopsină în celulele nervoase ale şoarecilor. Prin iluminarea celulelor cu lumină albastră, el a reuşit să declanşeze un semnal nervos. Ulterior, el a făcut ca acest comutator controlat de lumină pentru celulele nervoase să funcţioneze în creierul şoarecilor vii", potrivit anunțului Nobel.
Rezultatul a deschis calea către o metodă prin care cercetătorii pot interveni cu o precizie foarte mare asupra unor circuite neuronale.
Timp de decenii, oamenii de știință au încercat să afle cum controlează creierul sentimentele, comportamentele și funcțiile organismului.
Metodele mai vechi permiteau identificarea unor zone ale creierului asociate cu anumite funcții, dar nu ofereau întotdeauna posibilitatea de a demonstra o relație directă de cauzalitate.
"Modul în care creierul controlează sentimentele, comportamentele şi funcţiile corporale a reprezentat mult timp un mister. În secolul XX, cercetătorii au început să studieze care zone ale creierului influenţează anumite funcţii, dar metodele utilizate nu le-au permis să demonstreze relaţii de cauzalitate", se arată în comunicatul Nobel.
Optogenetica a schimbat această situație.
"Optogenetica oferă oportunităţi de cartografiere a creierului într-un mod la care odinioară nu puteam decât să visăm", a declarat Per Svenningsson, președintele Comitetului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină.
Comitetul Nobel consideră că cei trei cercetători "au pus bazele unei noi ere în neuroştiinţe".
Cu ajutorul optogeneticii, cercetătorii au putut identifica circuite neuronale asociate cu anumite amintiri, sentimente și comportamente.
Metoda are o importanță deosebită și pentru cercetarea bolilor neurologice și psihiatrice. Cercetătorii pot analiza mai precis circuitele implicate în aceste afecțiuni și pot testa mecanisme care ar putea sta la baza unor viitoare tratamente.
"Folosind optogenetica, cercetătorii au reuşit să descopere circuitele neuronale care guvernează anumite amintiri, sentimente şi comportamente relevante pentru tulburările neurologice şi psihiatrice", potrivit comunicatului Nobel.
Tehnologia a ajuns deja și în zona cercetării clinice.
"În medicina clinică, cercetătorii utilizează această metodă în încercarea de a restabili vederea la persoanele cu deficienţe de vedere", se precizează în comunicat.
Karl Deisseroth, născut în 1971, este cercetător și medic la Centrul Medical al Universității Stanford din Statele Unite. El este și profesor la Universitatea Stanford.
Peter Hegemann, născut în 1954, este specialist în neuroștiințe și profesor de biofizică experimentală la Departamentul de Biologie al Facultății de Științe ale Vieții din cadrul Universității Humboldt din Berlin.
Georg Nagel, născut în 1953, este biofizician și profesor la Catedra de Neurofiziologie a Universității din Würzburg, Germania.
Cei trei au contribuit, prin etape diferite ale cercetării, la transformarea unei observații despre comportamentul unei alge într-o metodă care permite controlul activității neuronale cu ajutorul luminii.
Până în 2026, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină a fost acordat de 116 ori.
Cel mai tânăr laureat din istoria premiului a fost Frederick G. Banting, care avea 31 de ani atunci când a primit distincția. Cel mai în vârstă laureat a fost Peyton Rous, care avea 87 de ani.
În 2025, premiul a fost acordat cercetătorilor Mary E. Brunkow, Fred Ramsdell și Shimon Sakaguchi pentru descoperirile lor privind toleranța imunitară periferică. Cercetările lor au contribuit la dezvoltarea unui nou domeniu de studiu și au deschis perspective pentru tratamente împotriva unor boli precum cancerul și afecțiunile autoimune.
