Rujeola revine în forță. Cercetătorii caută tratamente, dar vaccinarea rămâne principala apărare
Rujeola, una dintre cele mai contagioase boli virale, revine în atenția cercetătorilor pe fondul scăderii ratelor de vaccinare. Deși vaccinul oferă o protecție foarte ridicată, specialiștii avertizează că nu există, în prezent, un tratament antiviral specific împotriva rujeolei.
Medicii pot trata simptomele, precum febra, oboseala, tusea și erupția cutanată caracteristică, însă nu pot opri direct virusul. Această lipsă a tratamentelor specifice este explicată, în mare parte, prin succesul vaccinului, care timp de decenii a ținut boala sub control în multe regiuni ale lumii.
Două doze de vaccin împotriva rujeolei previn aproximativ 97% dintre cazuri. În plus, o rată de vaccinare de peste 95% la nivelul populației creează o barieră de protecție care face dificilă răspândirea virusului.
Această protecție este esențială mai ales pentru persoanele care nu pot fi vaccinate, cum sunt bebelușii sub un an sau pacienții cu sistem imunitar slăbit. Însă scăderea acoperirii vaccinale în Statele Unite, Canada și unele țări europene a readus rujeola în prim-plan.
Fenomenul este alimentat de temeri privind siguranța vaccinurilor, temeri care nu sunt susținute de dovezi științifice, dar și de neîncrederea în sistemul medical și de accesul dificil la servicii de vaccinare în anumite regiuni.
În Statele Unite, numărul cazurilor de rujeolă a crescut puternic. În 2025 au fost raportate 2.288 de cazuri, iar până la 11 iunie 2026 fuseseră deja confirmate 2.073 de cazuri.
Peste 90% dintre cazurile raportate în acest an au apărut la persoane nevaccinate sau la persoane cu statut vaccinal necunoscut. În acest context, specialiștii avertizează că SUA riscă să piardă statutul de țară în care rujeola este considerată eliminată.
Rujeola nu este o boală banală. Infecția poate provoca pneumonie, orbire, afectarea memoriei imunitare și, în cazuri rare, encefalită. Aproximativ o persoană din 1.000 infectate poate dezvolta encefalită, cu risc de leziuni cerebrale permanente. În rândul copiilor, una până la trei decese pot apărea la fiecare 1.000 de cazuri.
În lipsa unui tratament disponibil, cercetătorii încearcă să identifice medicamente care ar putea opri replicarea virusului. Una dintre direcții este dezvoltarea unor antivirale cu efect asupra unei familii mai largi de virusuri, din care face parte și virusul rujeolei.
O echipă condusă de virologul Richard Plemper, de la Georgia State University, a testat peste 100.000 de compuși și a identificat un candidat antiviral, GHP-88310. Substanța a arătat rezultate promițătoare în experimente pe dihori infectați cu virusul bolii Carre, un virus înrudit cu cel al rujeolei și folosit uneori ca model experimental.
Administrat zilnic, începând la trei zile după infectare, candidatul antiviral a redus replicarea virală, iar animalele tratate au supraviețuit. Cercetătorii speră că, în viitor, un astfel de medicament ar putea fi folosit inclusiv după expunerea la rujeolă, pentru a preveni boala la persoanele vulnerabile.
Totuși, tratamentul este departe de utilizarea la oameni și trebuie să treacă prin etape suplimentare de testare.
O altă direcție de cercetare vizează anticorpii monoclonali. Aceștia pot oferi o formă rapidă de protecție, spre deosebire de vaccinuri, care au nevoie de timp pentru a stimula sistemul imunitar.
Cercetătorii de la La Jolla Institute for Immunology au identificat patru anticorpi împotriva rujeolei proveniți de la o persoană vaccinată. În teste pe animale, aceștia au redus cantitatea de virus din plămâni, iar unul dintre anticorpi a coborât nivelul viral până la valori nedetectabile.
Rezultatele sugerează că astfel de tratamente ar putea reduce nu doar severitatea bolii, ci și transmiterea virusului, având în vedere că rujeola se răspândește prin picături respiratorii.
Deși cercetările avansează, nu există în prezent studii clinice active pentru tratamente împotriva rujeolei. Specialiștii spun că organizarea unor astfel de studii este dificilă, deoarece focarele apar imprevizibil, iar cazurile trebuie concentrate într-un interval și într-o zonă geografică pentru ca testarea să fie relevantă.
În plus, apar probleme etice. Copiii nevaccinați ar trebui să primească vaccinul, nu să fie incluși într-un studiu pentru un tratament experimental.
Din acest motiv, unele echipe de cercetare iau în calcul testarea antiviralelor pe virusuri înrudite, pentru care nu există vaccin și care pot provoca forme severe de boală la pacienții imunodeprimați.
Specialiștii subliniază însă că prevenția rămâne cea mai eficientă strategie. Vaccinarea continuă să fie principala armă împotriva rujeolei, iar posibilele antivirale sau terapii cu anticorpi ar putea deveni, cel mult, o plasă de siguranță pentru persoanele expuse sau vulnerabile.
