Românii aflați în străinătate, în comunități mari din țări precum Marea Britanie și Spania, demonstrează un comportament similar cu cel al populațiilor locale în ceea ce privește donarea de organe, conform profesorului Gabriel Oniscu, președintele Societății Europene de Transplant de Organe.
Prof. dr. Gabriel Oniscu a subliniat că nu există diferențe între ratele de donare ale românilor din diaspora și cele ale populațiilor din țările gazdă, ceea ce ridică o întrebare importantă: de ce românii din țară nu donează la fel de frecvent?
"România are 1.900.000 de oameni în afara țării, ceea ce este foarte interesant. Și în Marea Britanie, și în Spania, unde sunt comunități românești foarte mari, au participat la donare. Nu există diferențe între populația locală și cei care au migrat din Estul Europei. Asta ne sugerează că problema nu este la nivel populațional.
Dacă românul din străinătate poate dona, de ce românul din România nu poate?! Atunci, cum încurajăm populația, cum încurajăm donarea de organe?
Trebuie lucrat la partea de infrastractură. Nu există o singură soluție. Există un număr de soluții, cultural, educațional, infrastructură, politic, legal", a explicat prof. Gabriel Oniscu, președintele Societății Europene de Transplant de Organe, în exclusivitate la Academia de Sănătate de la DC MEDICAL și DC News.
Infrastructura de sănătate joacă un rol esențial în facilitarea procesului de donare, însă la fel de importante sunt și aspectele educaționale și culturale, care pot influența decizia cetățenilor de a se înregistra ca donatori.
Aceste declarații vin pe fondul unei crize de organe pentru transplant în România, unde rata donatorilor este mult mai mică decât în alte țări europene. Prof. dr. Gabriel Oniscu a atras atenția asupra faptului că în România ar trebui să existe un efort concertat, pe mai multe planuri, pentru a crește numărul donatorilor și pentru a salva vieți prin transplant.
Spania, prima în clasamentul mondial
Spania se află în fruntea clasamentului mondial în ceea ce privește donarea de organe, fiind un exemplu de succes în acest domeniu. Cu o infrastructură medicală solidă și un sistem bine organizat de coordonare a transplanturilor, Spania a reușit să atingă rate record de donare. Modelul spaniol se bazează pe o abordare proactivă, care include promovarea constantă a donării și o politică națională ce facilitează accesul la informații și educația populației în acest sens.
Un alt factor cheie în succesul Spaniei este cultura locală, care încurajează altruismul și implicarea comunitară. Programul de donare este susținut și de un cadru legal eficient, care permite o gestionare rapidă și transparentă a procesului de transplant. Această combinație de infrastructură, educație și politică a transformat Spania într-un exemplu global, la care alte țări, inclusiv România, ar putea privi pentru a îmbunătăți propriile sisteme de donare de organe.
