Alegem cu atenție crema de protecție solară, șamponul sau loțiunea pentru bebeluși și căutăm cuvinte precum „natural”, „organic” sau „fără parabeni”. Dar un nou studiu ridică o întrebare incomodă: cât de mult ne putem baza pe ceea ce scrie pe ambalaj?
98% dintre cele 113 produse testate conțineau cel puțin o substanță chimică care nu era menționată pe etichetă.
85% conțineau cel puțin o substanță nedeclarată cu riscuri cunoscute sau suspectate pentru sănătate.
Produsele „naturale”, „organice” sau „netoxice” nu au fost ferite de aceste descoperiri.
Mai mult de un sfert dintre produse conțineau substanțe care contraziceau afirmațiile de pe ambalaj, inclusiv produse prezentate ca fiind „fără ftalați” în care au fost detectați ftalați.
Un nou studiu atrage atenția asupra unei probleme care poate trece complet neobservată de consumator: ce se află într-un produs nu coincide întotdeauna cu ceea ce apare pe etichetă.
Cercetarea a analizat creme de protecție solară, loțiuni, șampoane, săpunuri și alte produse utilizate în mod obișnuit și a folosit o metodă de laborator capabilă să caute substanțe chimice dincolo de lista cunoscută de ingrediente. Rezultatele arată că simpla citire a etichetei s-ar putea să nu ofere întotdeauna imaginea completă asupra compoziției chimice a unui produs. Studiul a fost publicat în revista Environment & Health.
„Am descoperit substanțe chimice nocive nedeclarate în produse care pretindeau că nu conțin astfel de substanțe”, a declarat Jenna Hua, autoarea principală a studiului și fondatoarea Million Marker Research Institute, conform Medical Xpress.
Mesajul cercetătoarei este unul care poate schimba modul în care privim etichetele produselor de îngrijire.
Potrivit acesteia, un consumator poate verifica lista ingredientelor, poate alege un produs promovat drept „curat” și poate încerca să evite anumite substanțe, dar să ajungă totuși în contact cu ele.
„Eticheta nu te poate proteja atunci când nu indică ce se află cu adevărat în flacon”, a explicat Hua.
Studiul nu demonstrează însă că toate produsele analizate sunt periculoase pentru sănătate și nici că orice substanță detectată produce automat o boală. Detectarea unei substanțe chimice și demonstrarea unui risc clinic sunt lucruri diferite. Riscul depinde de substanță, concentrație, durata și calea de expunere, dar și de caracteristicile persoanei expuse.
Cercetătorii au testat 113 produse din 12 categorii, provenite din game de prețuri diferite și de la companii de dimensiuni diferite.
Rezultatul care a atras cel mai mult atenția: în medie, fiecare produs conținea 51 de substanțe chimice detectate, în timp ce pe etichetă erau menționate, în medie, doar 16 ingrediente.
În ansamblu, 98% dintre produse aveau cel puțin o substanță chimică nedeclarată, iar 85% conțineau cel puțin una dintre aceste substanțe care prezenta riscuri cunoscute sau suspectate pentru sănătate.
Substanțele au fost identificate în toate categoriile analizate, indiferent de preț, dimensiunea companiei sau tipul de marketing folosit.
Asta înseamnă că problema observată de cercetători nu pare să fie limitată la produsele ieftine sau la un anumit tip de producător.
Printre substanțele sau clasele de compuși identificate în produsele analizate s-au numărat ftalați, parabeni, compuși asociați parfumurilor, contaminanți pe bază de silicon și hidroxitoluen butilat (BHT).
Unele dintre aceste substanțe sunt cunoscute sau suspectate că pot afecta sistemul endocrin, adică mecanismele hormonale ale organismului.
Cercetări anterioare au investigat legături între expunerea la anumite substanțe chimice din această categorie și probleme precum infertilitatea, pierderea sarcinii, anumite tipuri de cancer, obezitatea sau diabetul. Totuși, este important de subliniat că prezența unei substanțe într-un produs nu dovedește că utilizarea acelui produs va provoca una dintre aceste afecțiuni.
Riscul toxicologic nu se stabilește doar prin simpla identificare a unei molecule, ci și prin cantitatea la care este expus organismul și prin modul în care aceasta ajunge în corp.
Una dintre cele mai surprinzătoare observații ale cercetătorilor a fost că substanțele chimice nedeclarate nu au apărut doar în produsele convenționale.
Au fost identificate și în produse promovate drept „naturale”, „organice” sau „netoxice”.
Cercetătorii au găsit inclusiv compuși sintetici în produse comercializate ca fiind „100% naturale”.
De asemenea, unele produse prezentate drept lipsite de anumite substanțe conțineau exact compușii pe care consumatorul încerca să îi evite: ftalați, parabeni, siliconi sau oxibenzonă.
Au existat și produse etichetate drept „hipoalergenice” în care au fost detectați alergeni sau sensibilizatori cunoscuți.
Aceste rezultate nu înseamnă automat că producătorii au introdus intenționat substanțele respective. Iar aici se află una dintre cele mai importante nuanțe ale cercetării.
Cercetătorii spun că existența unei substanțe care nu apare pe etichetă poate avea mai multe explicații.
Uneori, un compus poate ajunge în produs prin materiile prime utilizate de producător. Alteori, contaminarea poate apărea în timpul procesării, prin echipamente, în urma unor reacții chimice dintre ingrediente sau în timpul depozitării.
Și ambalajul poate juca un rol. Unele substanțe pot migra din materialul ambalajului către produs.
O altă posibilitate este schimbarea furnizorului. Dacă un producător cumpără aceeași materie primă de la un alt furnizor, compoziția chimică a acesteia poate fi diferită, chiar dacă formula și eticheta produsului nu au fost schimbate.
Există și situații în care anumite componente sunt grupate sub denumiri generale, în special în cazul parfumurilor.
Peste un sfert dintre produsele testate conțineau substanțe chimice care contraziceau afirmațiile făcute pe ambalaj sau pe site-urile companiilor.
Cercetătorii au identificat, de exemplu, substanțe sintetice în produse promovate ca „100% naturale” și compuși precum ftalați sau parabeni în produse care susțineau că nu îi conțin.
Acest aspect este important pentru consumator deoarece etichetele de tip „fără parabeni”, „fără ftalați”, „fără oxibenzonă” sau „natural” sunt folosite tocmai pentru a transmite ideea că produsul nu conține anumite substanțe.
În studiul analizat, testarea de laborator a oferit însă o imagine diferită de cea sugerată de unele afirmații de marketing.
Cercetătorii au folosit analiza nețintită, o metodă avansată care poate detecta un număr foarte mare de substanțe chimice fără să pornească de la o listă fixă de compuși căutați.
Este o diferență importantă față de testele clasice, în care laboratorul verifică dacă un anumit produs conține substanțele A, B sau C.
În cazul analizei nețintite, cercetătorii pot identifica semnale chimice neașteptate și apoi încearcă să determine ce compuși se află în spatele lor.
În cadrul studiului au fost detectate 3.141 de semnale chimice, iar cercetătorii au identificat 303 compuși cu un grad de încredere clasificat drept confirmat, probabil sau provizoriu.
Cu alte cuvinte, laboratorul nu s-a limitat la întrebarea „se află acest ingredient pe etichetă?”, ci a încercat să afle ce se află efectiv în produs.
Evaluarea siguranței produselor și numeroase programe de certificare se bazează în mare măsură pe ingredientele declarate de producător.
Problema, spun autorii, este că această abordare poate rata contaminanți, impurități, produse rezultate prin degradare sau compuși introduși în timpul fabricării și ambalării.
De aceea, cercetătorii susțin că testarea produsului finit ar trebui să completeze verificarea listei de ingrediente.
Ei recomandă ca analiza nețintită a produselor finite și ambalate să devină, în anumite contexte, parte din controlul de siguranță și calitate, alături de testele deja utilizate pentru stabilitate, microbiologie și conservanți.
Studiul nu transmite mesajul că oamenii ar trebui să arunce toate produsele din baie sau că fiecare șampon, cremă ori loțiune reprezintă un pericol.
Mai degrabă, cercetarea pune sub semnul întrebării ideea că lista ingredientelor este întotdeauna o fotografie completă a compoziției chimice a produsului.
Este, de asemenea, o reamintire că termeni precum „natural”, „curat” sau „netoxic” nu trebuie interpretați automat ca sinonime pentru „fără risc”.
În plus, unele substanțe detectate pot fi prezente în cantități foarte mici. Faptul că un laborator poate identifica un compus nu înseamnă automat că nivelul la care se află produsul reprezintă un risc pentru utilizator.
Autorii atrag atenția și asupra cadrului de reglementare din SUA.
Legea privind modernizarea reglementării produselor cosmetice din 2022, cunoscută drept Modernization of Cosmetics Regulation Act (MoCRA), a extins autoritatea FDA asupra industriei cosmetice.
Cu toate acestea, potrivit cercetătorilor, testarea de rutină a produselor finite pentru identificarea contaminanților chimici nedeclarați nu este, în general, obligatorie.
Autorii consideră că supravegherea se bazează încă prea mult pe divulgarea ingredientelor și pe informațiile furnizate de producători.
Este însă important de precizat că rezultatele acestui studiu reflectă produsele și metodele analizate de cercetători și nu pot fi extrapolate automat la toate cosmeticele și produsele de îngrijire existente pe piață.
Pentru Jenna Hua, concluzia cercetării este simplă: consumatorii nu ar trebui să fie obligați să aibă cunoștințe de chimie pentru a putea face alegeri informate.
„Oamenii nu ar trebui să aibă nevoie de un laborator de chimie pentru a ști ce aduc în casele lor sau ce își aplică pe piele”, a spus cercetătoarea.
Ea susține că următoarea etapă a siguranței produselor trebuie să depășească simpla verificare a etichetei și să includă testarea a ceea ce se află efectiv în produs.
Iar aici se află, probabil, cea mai interesantă concluzie a studiului: pentru consumator, întrebarea nu mai este doar „Ce scrie pe flacon?”, ci și „Ce se află cu adevărat în flacon?”
Notă importantă: rezultatele cercetării trebuie interpretate în context. Identificarea unei substanțe chimice nu echivalează cu demonstrarea unui efect toxic la nivelul de expunere întâlnit în produs. Evaluarea riscului pentru sănătate necesită informații despre concentrație, frecvența utilizării, calea de expunere și vulnerabilitatea individuală. Cercetările anterioare au documentat însă preocupări privind anumite clase de substanțe, inclusiv ftalații și parabenii, în special în ceea ce privește potențialele efecte endocrine și reproductive.
