EXCLUSIV România, împărțită medical în două. Prof. dr. Cristian Vlădescu: Peste 80% dintre medici sunt concentrați în orașele mari

Problema sistemului sanitar din România nu este doar numărul de spitale, ci mai ales distribuția inegală a medicilor și a serviciilor medicale. Prof. dr. Cristian Vlădescu atrage atenția că zonele rurale și localitățile mici rămân fără acces real la îngrijiri medicale, în timp ce marile centre universitare concentrează cea mai mare parte a resurselor.

"Problema majoră a României nu este neapărat în marile orașe. Acolo există medici și spitale. Problema este distribuția", a explicat prof. dr. Cristian Vlădescu, directorul Institutului Național de Management al Serviciilor de Sănătate, la emisiunea Dezbateri în Sănătate, de la DC Medical și DC News.

Potrivit acestuia, concentrarea personalului medical în marile centre lasă milioane de oameni cu acces limitat la servicii de sănătate.

"Peste 80% dintre medici sunt concentrați în orașele mari și medii, unde trăiește mai puțin de jumătate din populație. Restul populației are acces foarte redus sau chiar zero la servicii medicale", a declarat Cristian Vlădescu.

Expertul a precizat că există sute de localități fără personal medical.

"Sunt peste 200 de localități care nu au niciun medic, farmacist sau asistent medical", a spus acesta.

În acest context, construirea unor spitale noi în marile orașe nu poate rezolva singură problemele sistemului.

"În aceste condiții, nu poți rezolva problema doar construind spitale noi în marile centre", a explicat profesorul.

Spitalele au nevoi diferite și nu pot fi gestionate după aceeași regulă

Cristian Vlădescu a vorbit și despre necesitatea unei flexibilizări a modului în care spitalele pot atrage personal medical, în funcție de realitățile fiecărei comunități.

"Ideea este că una dintre reformele discutate în trecut era flexibilizarea pieței muncii pentru personalul sanitar. Tocmai pentru că sistemul actual este rigid", a afirmat acesta.

În opinia sa, spitalele ar trebui să aibă mai multă libertate pentru a negocia soluții adaptate propriilor probleme.

"Dacă acele prevederi ar fi fost implementate, fiecare spital ar fi putut negocia mai direct cu personalul medical, în funcție de nevoi", a explicat Cristian Vlădescu.

El a subliniat diferențele majore dintre un spital universitar dintr-un mare oraș și o unitate medicală mică dintr-o zonă cu resurse limitate.

"Una este să gestionezi un spital de urgență dintr-un mare oraș și alta este situația unui spital mic, dintr-o localitate cu resurse limitate. Nu toate spitalele au aceleași probleme și nu pot fi administrate după aceeași regulă", a declarat profesorul.

Acesta a oferit și un exemplu privind posibilitatea unor soluții locale pentru atragerea specialiștilor.

"Poate cei din Moțăței ar vrea să aducă neurochirurgi din altă țară. Dacă aveau resurse, nu îi împiedica nimeni să negocieze", a spus Cristian Vlădescu.

Pacienții ajung la marile centre, dar uneori prea târziu

Discuția a vizat și fenomenul concentrării cazurilor complexe în spitalele universitare. Cristian Vlădescu a atras atenția că, în realitate, această distribuție ideală a cazurilor nu funcționează întotdeauna.

"Din păcate, aceasta este mai mult o teorie, pentru că în practică nu se întâmplă așa. Cazurile ajung tot la marile centre universitare", a explicat acesta.

Problema nu este doar transferul pacienților către centrele mari, ci și momentul în care aceștia ajung acolo.

"Problema este că ajung acolo prea târziu", a avertizat profesorul.

El a asociat această situație cu unul dintre cei mai importanți indicatori privind performanța unui sistem sanitar.

"România are cea mai mare mortalitate tratabilă dintre țările europene, dacă ne uităm la indicatorii care țin de sistemul sanitar. Adică decese care, dacă pacienții ar fi fost tratați la timp în sistemul medical, nu s-ar fi produs", a explicat prof. dr. Cristian Vlădescu.