Dr. Dragoș Zamfirescu despre rata de reconstrucții mamare: În România suntem foarte departe!

În opinia dr. Zamfirescu, medic primar în chirurgie plastică, estetică și mirochirurgie reconstructivă, partea cea mai spectaculoasă a specializării sale o reprezintă microchirurgia reconstructivă, dar pe lângă aceasta există chirurgia mâinii și chirurgia oncologică. Potrivit medicului, care are două decenii de experiență în domeniu, există destule situații în care pacienții care au suferit traumatisme mari sau excizii oncologice sau malformații sau arsuri au nevoie să li se reconstruiască segmente sau zone din corp, iar microchirurgia recionstructivă poate să ia un segment nu foarte important dintr-o altă zonă, fără să creeze un deficit functional, și să-l pună în zona în care este nevoie.

,,Avem nevoie de un deget sau mai multe, putem să luăm degete de la picior și să reconstruim funcția mâinii, avem nevoie să reconstruim o față putem să facem asta”, a povestit medicul exemplificând cazul unei paciente care a avut tumoră foarte mare, după excizia căreia a rămas fără jumătate de față și a trebuit să-i reconstruiască fața folosind un lambou de la nivelul antebrațului.

A mai amintit de cazuri impresionante în care excizia făcută de oncologi lasă în urmă defecte imense, pacienți fără jumătate din mandibulă, fără limbă, la care sunt necesare țesuturi mult mai complexe și pentru care se recoltează mușchi și piele de la nivelul coapsei, reinervate la nervul lingual, ca pacienții să poată înghiți și articula cuvinte. În oncologie, în mod deosebit este necesar ca în echipa multidisciplinară să fie introdus și chirurgul plastician.

,,Noi fără oncolog și chirurg bucomaxilofacial nu putem interveni, nici ei fără noi nu pot să opereze”, a subliniat dr. Zamfirescu, spunând că în chirurgia plastică nu sunt tehnici standard, ci ele trebuie adaptate fiecărui pacient în parte.

Reconstrucția sânului în România

Chiar dacă chirurgia plastică nu are protocoale obișnuite, ea rezolvă probleme și alege particularizat soluția cea mai bună pentru pacienți, în cazul pacientelor cu cancer mamar care necesită reconstrucție de sân, lucrurile sunt standardizate.

,,Una din 8 femei va face în cursul vieții cancer de sân, de aceea este o presiune foarte mare pe reconstrucția de sân. Sunt foarte multe studii care arată că impactul emoțional al pierderii unui sân este echivalent cu pierderea unei rude de gradul întâi, iar calitatea vieții unui paciente care are reconstrucție de sân crește semnificativ”, susține medicul Zamfirescu.

Potrivit acestuia, un chirurg plastician care cunoaște toate tehnicile de reconstrucție este mult mai bine pregătit să particularizeze ceea ce e mai bine pentru un pacient, pentru că sunt destule variante terapeutice, unele simple cum ar fi reconstrucția cu un implant de silicon, altele mai complicate cum e reconstrucția sânului cu țesuturi proprii. Însă trebuie specificat că pacientele cu radioterapie au indicație limitată pentru reconstrucția cu implant.

,,Radioterapia modifică în AND-ul celulelor capacitatea lor de-a supraviețui la presiune și un expander poate să determine foarte ușor necrozarea țesuturilor de la suprafață”, a explicat chirurgul care a efectuat peste 8.000 de intervenții chirurgicale, dintre care unele cu grad deosebit de dificultate și premiere naționale.

Dr. Zamfirescu susține că în multe centre internaționale specializate, protocolul în cazul pacientelor cu radioterapie presupune obligatoriu reconstrucția cu țesut propriu și aici intervine microchirugia reconstructivă. Dacă în Statele Unite ale Americii, chirurgul plastician face parte obligatoriu din echipa multidisciplinară prin lege, la noi încă nu.

,,Este inclus în legislația SUA în 2013, printr-o lege aprobată de Senatul SUA, ca în momentul diagnosticării cu cancer sân, obligatoriu pacienta să fie trimisă și la chirurgul plastician care să-i prezinte variantele reconstructive. Nu este obligatoriu să facă reconstrucția, trebuie doar informată. Acest lucru a fost sprijinit în multe studii clinice și a permis ca în decurs de câțiva ani rata de reconstrucție să crească de la 25% la 50%. În România, rata de reconstrucție e de 3-4%, după niște calcule orientative. Suntem foarte departe. În România, nu numai că pacientelor nu li se spune de consultația unui chiriug plastician după, dar de foarte multe ori li se spune că e riscant. Ați scăpat concentrați-vă pe altceva”, a declarat medicul plastician.

Despre microchirurgia limfedemului, la mare modă în Europa, dar și despre transplantul de față, ce indicații are și cum s-ar putea dezvolta, dacă e posibil să se facă și în România, puteți afla urmărind materialul video aici.