Boala genetică ce afectează plămânii și ficatul, tratată pentru prima dată prin corectarea ADN-ului

Ce trebuie să știi

• Deficitul de alfa-1 antitripsină este o boală genetică ce poate provoca leziuni grave ale plămânilor și ficatului, inclusiv emfizem pulmonar și ciroză hepatică.

• Cercetătorii au corectat direct mutația din ADN, folosind o tehnică de editare genetică prin care celula își activează propriul mecanism de reparare.

• Șapte pacienți au primit terapia experimentală în cadrul unui studiu clinic desfășurat la Shanghai, în colaborare cu Universitatea de Medicină din Hanovra. La una dintre paciente, analizele au confirmat producerea din nou a proteinei funcționale.

• Tratamentul nu repară leziunile deja produse la nivelul plămânilor și ficatului. Studiul urmează să continue în Germania, la începutul anului 2027, iar terapia nu este încă autorizată.

O singură modificare în ADN poate provoca o boală gravă

Deficitul de alfa-1 antitripsină (AATM) este o afecțiune metabolică congenitală, provocată de o modificare genetică ce împiedică organismul să producă în mod corespunzător o proteină esențială pentru protecția țesuturilor.

Alfa-1 antitripsina este produsă în principal în ficat și transportată prin sânge către plămâni. Acolo, proteina protejează țesutul pulmonar de acțiunea unor enzime proprii organismului, care, în lipsa unui control adecvat, pot deteriora structurile delicate ale plămânilor.

Când proteina lipsește sau nu funcționează corespunzător, consecințele pot fi serioase. Pacienții pot dezvolta emfizem pulmonar, o afecțiune în care sunt distruse structurile care permit schimbul de gaze în plămâni. În același timp, acumularea proteinei anormale în ficat poate favoriza apariția fibrozei hepatice și a cirozei.

În formele severe, atunci când organele sunt grav afectate, transplantul poate deveni ultima soluție. Până acum, nu exista un tratament curativ care să corecteze defectul genetic aflat la originea bolii.

O echipă de la Universitatea de Medicină din Hanovra (MHH), Germania, în colaborare cu specialiștii Spitalului Renji din Shanghai, China, a reușit însă să abordeze problema chiar de la sursă: mutația din ADN.

Cum funcționează „foarfeca genetică” și ce aduce nou metoda

Cercetătorii au folosit tehnologia CRISPR/Cas9 și o metodă biotehnologică numită editare de baze. În loc să introducă în celule o copie funcțională a genei defecte, așa cum se întâmplă în unele terapii genice, echipa a urmărit să corecteze direct modificarea genetică responsabilă de boală.

Pentru a înțelege de ce este importantă această abordare, trebuie pornit de la o particularitate a ADN-ului. Informația genetică este alcătuită din unități foarte mici, numite baze. Schimbarea unei singure baze poate fi suficientă pentru a afecta funcționarea unei gene și, implicit, producerea unei proteine esențiale.

În cazul deficitului de alfa-1 antitripsină, cercetătorii au vizat tocmai această modificare. Metoda folosită produce o schimbare controlată la nivelul bazei defecte, urmată de o ruptură pe un singur lanț al ADN-ului, care declanșează mecanismul natural de reparare al celulei.

Astfel, celula poate folosi informația de pe lanțul opus pentru a corecta și a doua parte a secvenței genetice. Potrivit echipei, procesul permite repararea mutației fără a provoca o ruptură simultană a ambelor lanțuri ale ADN-ului.

„La fel ca majoritatea tulburărilor genetice congenitale, deficitul de alfa-1 antitripsină este cauzat de încorporarea incorectă a unui singur element minuscul din ADN — cunoscut sub numele de bază”, explică dr. Michael Ott, consultant senior la Departamentul de Gastroenterologie și șef al Laboratorului de Terapie Celulară și Genică.

Această diferență este importantă: în loc să compenseze efectele unei gene defecte, metoda încearcă să înlăture chiar cauza genetică a bolii.

O pacientă a primit tratament săptămânal ani la rând. Ce s-a schimbat după terapia genetică

Una dintre persoanele care au beneficiat de tratament este Katrin H., o femeie în vârstă de 55 de ani, care s-a confruntat ani la rând cu dificultăți de respirație și cu o scădere progresivă a capacității de a face efort fizic. În cele din urmă, problemele de sănătate au determinat-o să renunțe la meseria de anestezist.

Femeia a fost diagnosticată cu deficit de alfa-1 antitripsină la Universitatea de Medicină din Hanovra, în 2011. Avea forma cea mai severă a afecțiunii, în care organismul nu mai producea deloc proteină protectoare funcțională.

Până la apariția noii opțiuni terapeutice, Katrin H. a urmat o terapie de augmentare. Aceasta presupune administrarea intravenoasă a proteinei care lipsește, săptămână de săptămână, pe termen nelimitat.

Tratamentul nu a reușit însă să oprească evoluția bolii.

„Cu toate acestea, tratamentul a avut un efect redus; boala a continuat să progreseze încet, dar inexorabil”, spune pacienta.

La începutul anului 2026, femeia a aflat despre studiul clinic și a decis să participe. În luna martie, a călătorit la Shanghai, însoțită de dr. Michael Ott. A rămas acolo timp de patru săptămâni și a primit o perfuzie cu medicamentul experimental de terapie genică.

Rezultatele analizelor de sânge au arătat că organismul ei producea din nou alfa-1 antitripsină funcțională. Potrivit informațiilor prezentate de echipă, nu au fost observate efecte secundare, iar pacienta nu a mai avut nevoie de terapia de augmentare.

„Pentru mine, e ca și cum aș fi câștigat la loterie”, spune Katrin H.

De ce corectarea genei nu înseamnă că plămânii sunt deja vindecați

Rezultatul este promițător, dar există o diferență esențială între restabilirea producției unei proteine și repararea organelor afectate de boală.

Terapia genetică urmărește să corecteze defectul care determină deficitul de alfa-1 antitripsină. Dacă organismul începe să producă din nou proteina funcțională, poate fi redusă cauza care contribuie la deteriorarea țesuturilor.

Cu toate acestea, leziunile pulmonare și hepatice deja instalate nu dispar automat după corectarea mutației. În cazul Katrinei H., speranța este că evoluția bolii va fi oprită și că starea sa nu se va agrava în continuare.

Femeia, care locuiește în Hanovra, și-a putut continua activitatea de birou în domeniul igienei spitalicești.

Rezultatele inițiale sunt încurajatoare și în privința siguranței tratamentului, însă numărul pacienților este mic, iar datele prezentate nu permit stabilirea efectelor pe termen lung. Sunt necesare evaluări suplimentare pentru a înțelege cât durează efectul terapiei, cât de bine funcționează la pacienți diferiți și ce riscuri pot apărea în timp.

Boala poate fi confundată cu astmul și diagnosticată târziu

Unul dintre obstacolele în gestionarea deficitului de alfa-1 antitripsină este faptul că simptomele nu indică întotdeauna clar o boală genetică.

Dificultățile de respirație și scăderea toleranței la efort pot apărea și în alte afecțiuni respiratorii. Din acest motiv, pacienții pot primi inițial un alt diagnostic, inclusiv cel de astm bronșic.

„Simptomele sunt de obicei nespecifice, motiv pentru care afecțiunea este adesea diagnosticată târziu”, spune dr. Nora Drick, conferențiar la Secția de Medicină Respiratorie. „Adesea, afecțiunea este confundată inițial cu astmul bronșic.”

Diagnosticarea întârziată poate însemna că boala este descoperită după ce au apărut deja leziuni importante. De aceea, identificarea cauzei genetice este relevantă nu doar pentru alegerea tratamentului, ci și pentru înțelegerea evoluției afecțiunii.

Când ar putea ajunge terapia la pacienții din Germania

Rezultatele inițiale privind siguranța și eficacitatea corectării genetice au fost publicate în revista Journal of Hepatology. Studiul a fost realizat de cercetători de la Universitatea de Medicină din Hanovra, în colaborare cu Spitalul Renji din Shanghai.

Dr. Simon Krooss, medic și cercetător la Secția de Gastroenterologie, spune că echipa a testat abordarea timp îndelungat în studii pe animale, înainte de a ajunge la studiul clinic realizat împreună cu partenerii chinezi.

Deoarece deficitul de alfa-1 antitripsină este întâlnit în principal în Europa și Statele Unite și este rar în Asia, echipa germană a trimis șapte pacienți la Shanghai, însoțiți de personal medical. Costurile au fost acoperite de o companie chineză care dezvoltă metoda de editare a bazelor.

Următorul pas este continuarea studiului clinic la Universitatea de Medicină din Hanovra, planificată pentru începutul anului 2027. Dacă programul va avansa conform planului, pacienții nu vor mai fi nevoiți să călătorească în China pentru a beneficia de această abordare experimentală.

Terapia nu este încă autorizată, astfel că rezultatele obținute până acum nu înseamnă că tratamentul poate fi folosit în mod curent.

O tehnologie care ar putea fi folosită și pentru alte boli genetice

Importanța acestei cercetări ar putea depăși cazul deficitului de alfa-1 antitripsină. Potrivit informațiilor prezentate de echipă, în Europa, afecțiunea ar afecta aproximativ 120.000 de persoane.

Pe termen lung, metoda de editare a bazelor ar putea fi adaptată și pentru alte boli hepatice genetice congenitale în care este necesară corectarea unei singure baze din ADN.

„Pe termen lung, această abordare revoluționară poate fi aplicată în tratamentul altor boli hepatice genetice congenitale în care trebuie înlocuită o singură bază din ADN”, subliniază dr. Michael Ott.

Deocamdată, rezultatele reprezintă un prim pas clinic important, nu dovada că bolile genetice pot fi vindecate în mod sigur prin aceeași metodă. Totuși, faptul că organismul unui pacient a început din nou să producă proteina funcțională după corectarea defectului genetic deschide o posibilitate nouă: tratarea directă a cauzei bolii, în locul administrării repetate a substanței care lipsește.

Studiul: Simon Alexander Krooss et al., Biopsia hepatică confirmă corectarea precisă și eficientă a genei SERPINA1 după editarea bazelor in vivo la un pacient cu deficit de alfa-1-antitripsină, Journal of Hepatology (2026). DOI: 10.1016/j.jhep.2026.09.028