Alergia alimentară:
- nu apare la primul contact cu alimentul (etapa de sensibilizare)
- debut: brusc, la scurt timp după consumul alimentului (de la câteva minute până la două ore) - manifestările: întotdeauna reproductibile după consumul alimentului, indiferent de cantitate poate fi declanșată de contactul cu cantități foarte mici din alimentul respectiv (urme)
- poate pune în pericol viața pacientului pentru unele alimente se poate induce toleranța prin protocoale de desensibilizare.
Intoleranța alimentară
- poate să apară de la primul contact cu alimentul (fără sensibilizare)
- debut: treptat, după câteva ore de la contactul cu alimentul
- manifestările: inconstante, în funcție de canitatea de aliment consumată
- poate fi declanșată de consumul unor cantități mai mari de alimente
- de cele mai multe ori nu pune viața pacientului în pericol
- nu poate fi indusă toleranța.
Exemplu: Intoleranța la lactoză/ fructoză/ gluten (sensibilitatea celiacă/non-celiacă)
Cele mai frecvente alergene alimentare
1. Cerealele care conțin gluten (grâul, secara, orzul, ovăzul, hibridele)
2. Laptele
3. Ouăle
4. Arahidele
5. Nucile (migdalele, alunele, nucile, caju, fisticul, nucile pecan, braziliene, de macadamia, de Queensland)
6. Peștele
7. Semințele de susan
8. Soia
9. Crustaceele (crabii, homarii, racii, creveții)
10. Moluștele (midiile, stridiile, calamarii, caracatița)
11. Muștarul
12. Țelina
13. Dioxidul de sulf și sulfiții
14. Lupinul
TEORETIC, orice lucru care conține proteine poate fi o sursă alergenică.
Sunt cunoscute circa 170 de alimente care pot declanșa alergii alimentare din care s-au izolat peste 400 alergene alimentare grupate, în principal, în 10 familii de proteine, în funcție de structura/rolul pe care îl îndeplinesc.
În Uniunea Europeană sunt considerate periculoase 14 tipuri de alergene alimentare: cereale care conțin gluten (grâu, secară, orz, ovăz, hibride); lapte; arahide; nucifere (migdale, alune, nuci, caju, nuci pecan, nuci braziliene, nuci macadamia sau nuci Queensland, fistic); dioxid de sulf și sulfiți E220-E228 (la o concentrație mai mare de 10 ppm - părți per milion sau mg/kg); muștar; țelină; ouă; semințe de susan; soia; crustacee (crabi, homari, raci, creveți); lupin; pește; moluște (midii, stridii, calamari, caracatiță).
