CDC și-a actualizat recomandările sanitare pe site-ul său (link direct listă modalități de transmitere).
„Anumite infecții pot fi transmise printr-o expunere la virusul prezent în micile picături și particule care pot să rămână suspendate în aer tip de minute sau de ore. Aceste virusuri pot fi capabile să îi infecteze pe oamenii care se află la o distanță mai mică de aproximativ doi metri în raport cu persoana infectată sau după plecarea din zonă a acelei persoane", au explicat specialiștii americani.
Potrivit experților de la CDC, picăturile respiratorii de diverse mărimi expulzate în proximitatea unei persoane infectate, atunci când aceasta tușește, strănută, cântă, vorbește și respiră, rămân principala cale de contaminare.
Însă noua actualizare, realizată la 10 luni după debutul pandemiei, consacră validitatea mai multor studii care demonstrează că noul coronavirus, deși nu este la fel de contagios ca rujeola, poate fi într-adevăr transmis la o distanță de peste doi metri - o ipoteză care era neglijată de CDC și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în momentul apariției acestui virus, denumit SARS-CoV-2.
CDC notează importanța ventilației în spațiile închise pentru a preveni contaminările.
În schimb, infectarea prin intermediul unei suprafețe contaminate „nu este considerată o formă comună de răspândire a maladiei COVID-19”, au precizat experții de la CDC. Conform acestei organizații sanitare americane, precauțiile care trebuie luate rămân neschimbate: distanțare fizică, purtarea măștii sanitare, spălatul mâinilor, evitarea spațiilor închise aglomerate și izolarea persoanelor bolnave.
Cum se face transmiterea prin aer
Conform CDC, transmiterea aeriană a SARS-CoV-2 poate avea loc în circumstanțe speciale
„Agenții patogeni care se transmit în principal prin contact strâns (de exemplu, transmiterea prin atingere și transmiterea prin picături respiratorii) pot fi uneori răspândiți și prin intermediul transmisiei aeriene în circumstanțe speciale. Există mai multe exemple bine documentate în care SARS-CoV-2 pare să fi fost transmis pe distanțe sau timpuri mari. Aceste evenimente de transmitere sunt mai puțin frecvente și au implicat de obicei prezența unei persoane infecțioase care produce picături respiratorii pentru o perioadă lungă de timp (> 30 de minute până la mai multe ore) într-un spațiu închis. A fost prezent suficient virus în spațiu pentru a provoca infecții la persoanele aflate la mai mult de 6 metri distanță sau care au trecut prin acel spațiu la scurt timp după ce persoana infecțioasă a plecat. Circumstanțele în care pare să fi avut loc transmiterea aeriană a SARS-CoV-2 includ:
- Spații închise în care o persoană infecțioasă fie a expus persoane sensibile în același timp, fie la care au fost expuse persoane susceptibile la scurt timp după ce persoana infecțioasă a părăsit spațiul.
- Expunere prelungită la particule respiratorii, adesea generată de efortul expirator (de exemplu, strigăt, cântat, mișcare) care a crescut concentrația picăturilor respiratorii suspendate în spațiul aerian.
- Ventilație inadecvată sau manipulare a aerului care a permis acumularea de picături și particule respiratorii mici suspendate”, se arată pe site-ul CDC.
Mai mulți oameni de știință americani au făcut presiune pentru actualizarea acestor dispoziții sanitare oficiale, bazate pe o distincție învechită între picăturile respiratorii și aerosoli, ce datează din anii 1930.
„Virusurile din aerosoli pot să rămână suspendate în aer timp de multe secunde și chiar ore, precum fumul, și pot fi inhalate”, au scris câțiva experți de la Universitatea California din Maryland și de la Virginia Tech într-o declarație comună.
Rujeola, varicela și tuberculoza sunt alte boli care se transmit pe calea aerului.
