Colesterolul bun HDL poate proteja ficatul de inflamație și boli cronice. STUDIU

Așa-numitul colesterol bun din organism – HDL - poate fi chiar mai bun decât știam până acum. Noi cercetări de la Școala de Medicină a Universității Washington din St. Louis sugerează că un tip de lipoproteină cu densitate mare (HDL) are un rol necunoscut anterior în protejarea ficatului de leziuni. Acest HDL protejează ficatul prin blocarea semnalelor inflamatorii produse de bacteriile intestinale comune. Studiul a fost publicat pe 23 iulie în revista Science (link direct studiu).

HDL este cunoscut mai ales pentru eliminarea colesterolului „rău” LDL din organism și livrarea acestuia în ficat, pentru eliminare. Dar, în noul studiu, cercetătorii au identificat un tip special de HDL, numit HDL3, care, atunci când este produs de intestin, blochează semnalele bacteriene intestinale care provoacă inflamația ficatului. Dacă nu sunt blocate, aceste semnale bacteriene se deplasează de la intestin la ficat, unde activează celule imune care declanșează o stare inflamatorie, ceea ce duce la afectarea ficatului.

„Chiar dacă HDL a fost considerat„ colesterol bun ”, medicamentele care cresc nivelul global al pierdut teren în ultimii ani din cauza studiilor clinice care nu au arătat niciun beneficiu în cazul bolilor cardiovasculare”, a declarat autorul senior dr Gwendalyn J. Randolph, profesor de imunologie. „Dar studiul nostru sugerează că creșterea nivelului acestui tip specific de HDL și, în mod specific, creșterea acestuia în intestin, poate fi promițătoare pentru protejarea împotriva bolilor hepatice, care, ca și bolile de inimă, reprezintă, de asemenea, o problemă cronică majoră de sănătate”. În studiu, cercetătorii au arătat că HDL3 din intestin protejează ficatul de inflamație, la șoareci.

Orice fel de leziuni intestinale pot avea impact asupra modului în care un grup de microbi numiți bacterii Gram-negative pot afecta organismul. Astfel de microbi produc o moleculă inflamatorie numită lipopolizaharidă care poate ajunge în ficat prin vena portă. Vena portală este vasul principal care furnizează sânge ficatului și transportă majoritatea nutrienților la el, după ce alimentele sunt absorbite în intestin. 

Complexul de molecule care blochează inflamația

Substanțele din microbii intestinului pot „călători” împreună cu substanțele nutritive din alimente pentru a activa celulele imune care declanșează inflamația. În acest fel, elementele microbiomului intestinal pot conduce la afecțiuni hepatice, inclusiv la afecțiuni hepatice grase și fibroză hepatică, în care ficatul dezvoltă țesut cicatricial.

Randolph a devenit interesat de acest subiect după o colaborare cu doi chirurgi de la Universitatea Washington, dr Emily J. Onufer și der Brad W. Warner, profesor de chirurgie pediatrică și șef chirurg la Spitalul de Copii din St. Louis, ambii coautori ai studiului. Aceștia au constatat că unii sugari prematuri dezvoltă o afecțiune care le pune viața în pericol, numită enterocolită necrozantă, o inflamație a intestinului care poate necesita îndepărtarea chirurgicală a unei porțiuni din intestin. Chiar și după o intervenție chirurgicală cu succes, astfel de copii dezvoltă adesea boli de ficat, iar Onufer și Warner au vrut să înțeleagă de ce.

„Studiau această problemă într-un model de șoarece cu afecțiune: îndepărtează o porțiune din intestinul subțire la șoareci și studiază fibroza hepatică care rezultă” a explicat Randolph. „Au existat indicii în literatură că HDL ar putea interfera cu detectarea lipopolizaharidelor de către celulele imune și că receptorul lipopolizaharidei ar putea fi legat de boli hepatice în urma intervenției chirurgicale intestinale.

„Cu toate acestea, nimeni nu credea că HDL se va muta direct de la intestin la ficat, ceea ce impune ca acesta să intre prin vena portală”, a spus ea. „În alte țesuturi, HDL se deplasează printr-un alt tip de vas numit vas limfatic care, în intestin, nu se leagă de ficat. Avem un instrument foarte frumos în laboratorul nostru care ne permite să luminăm diferite organe și să urmărim HDL în acel organ. Deci, am vrut să luminăm intestinul și să vedem cum pleacă HDL din el și unde se duce de acolo. Așa am arătat că HDL3 pleacă doar prin vena portală pentru a merge direct la ficat. "

Pe măsură ce HDL3 face această scurtă călătorie pe vena portală, se leagă de o proteină numită LBP - proteină de legare a lipopolizaharidelor - care se leagă, la rândul ei, de lipopolizaharida dăunătoare. Când lipopolizaharida dăunătoare este legată de acest complex, este blocată activarea celulelor imune numite celule Kupffer. Acestea sunt macrofage care locuiesc în ficat și, atunci când sunt activate de lipopolizaharidă, pot determina inflamația ficatului.

„Credem că LBP, numai atunci când este legat de HDL3, stă fizic în cale, astfel încât lipopolizaharida nu poate activa celulele imune inflamatorii”, a spus dr Han. „HDL3 ascunde în esență molecula dăunătoare. Cu toate acestea, dacă LBP se leagă de lipopolizaharidă și HDL3 nu este prezent, LBP nu este capabil să stea în calea moleculei dăunătoare. Fără HDL3, LBP va declanșa o inflamație mai puternică”.

Dezechilibrul, foarte ușor de provocat

Cercetătorii au arătat că leziunile hepatice sunt mai grave atunci când HDL3 din intestin este redus, cum ar fi prin îndepărtarea chirurgicală a unei porțiuni din intestin.

„Operația pare să provoace două probleme”, a spus dr. Randolph. „Un intestin mai scurt înseamnă că produce mai puțin HDL3, iar operația în sine duce la o stare dăunătoare a acestuia în intestin, care permite ca mai multă lipopolizaharidă să se reverse în sângele portal. Când îndepărtați partea din intestin care produce cel mai mult HDL3, obțineți cel mai prost rezultat hepatic. Când aveți un șoarece care nu poate produce genetic HDL3, inflamația hepatică este, de asemenea, mai gravă. Am vrut, de asemenea, să vedem dacă această dinamică a fost prezentă în alte forme de leziuni intestinale, așa că ne-am uitat la modele de șoarece cu dieta grasă și boala alcoolică a ficatului”. 

În toate aceste modele de leziuni intestinale, cercetătorii au descoperit că HDL3 era protector, legându-se de lipopolizaharida suplimentară eliberată din intestinul lezat și blocând efectele sale inflamatorii din aval în ficat.

Cercetătorii au mai arătat că același complex molecular de protecție era prezent în probele de sânge uman, sugerând că un mecanism similar ar putea fi observat la oameni. De asemenea, au folosit un compus medicamentos pentru a crește HDL3 în intestinele șoarecilor din studiu și au constatat că este protector împotriva diferitelor tipuri de leziuni hepatice. Deși medicamentul este disponibil numai pentru cercetarea pe animale, studiul relevă noi posibilități de tratare sau prevenire a bolilor hepatice, indiferent dacă provin din leziuni la nivelul intestinului cauzate de diete bogate în grăsimi, excesul de alcool sau leziuni fizice, cum ar fi operația.

„Speram ca HDL3 să poată servi drept țintă în viitoarele terapii pentru bolile de ficat”, a conchis Randolph.