„Gonartroza este definită de degenerarea cartilajului articular prin uzura progresivă a cartilajului articular și deformarea articulației. Gonartroza este cea mai frecventă boala reumatică a genunchiului, adesea invalidantă in special la sexul feminin. Conform datelor OMS (1994) aceasta este o raritate la persoanele cu vârsta de până la 35 de ani, și foarte frecventă la persoanele cu vârsta după 60 ani. La femei incidența gonartrozei este de 2 ori mai mare decât la bărbați. După gradul de distrucție articulară și invalidizare gonartroza se situează pe locul 2 după coxartroză”, arată colonel medic lector universitar dr. Marius Stănescu, medic primar Ortopedie-Trumatologie, competență artroscopie, Șef Secție și Responsabil Bancă de Țesuturi Osteoligamentare a Spitalului Militar Central din Capitală (SUUMC).
De ce și cum apare gonartroza
Cauza principală în declanșarea gonartrozei, ca și în alte forme de artroză, o constituie dezechilibrul funcțional dintre presiunea mecanică înaltă asupra cartilajului articular și capacitățile biologice ale cartilajului cu rezultatul degenerării si distrucției lui.
În mod normal greutatea corpului se transmite articulației genunchiului de a lungul axului mecanic din centrul capului femural în centrul articulației genunchiului spre centrul articulației gleznei și acționeaza asupra suprafeței articulare cartilaginoase. Patela prin contracția mușchiului cvadriceps femural, acționează ca factor de presiune asupra propriului cartilaj si a suprafeței articulare anterioare a femurului (numita, trohlee).
Acest echilibru fiziologic poate fi întrerupt atât prin creșterea supranormală a presiunii articulare (obezitate), cât și prin diminuarea rezistenței structurilor articulare (cartilajului hialin). Scăderea rezistenței cartilajului articular poate fi rezulatul unor factori genetici, neurohormonali, metabolici, de circulație sangvină; dereglarea metabolismului proteoglicanilor prin deficitul sintezei, lipsa glucoroniltransferazei sau degradarea lizozomală a proteoglicanilor, arată col. dr. Marius Stănescu.
Cauza declanșatoare a bolii reprezintă prima graniță care separă două morbidități distincte: gonartroza primitivă (primară) și gonartroza secundară.
Cauzele intraarticulare:
- traumatismele articulare – fracturi de condil femural și/sau a platoului tibial sau a rotulei cu dereglarea congruenței articulare;
- leziunile meniscale sau ligamentare; meniscectomiile totale (deschise – clasice) care cauzează 10-15% din gonartroză decoarece lipsa meniscului favorizează creșterea presiunii articulare;
- lipsa meniscului intern și/sau leziunea fasciculului postero-lateral al ligamentului încrucișat anterior duc la dezaxarea în varus (genu varum) cu devierea axului mecanic a membrului pelvin spre medial în articulația genunchiului cu supraîncărcarea compartimentului articular intern prin depășirea rezistenței cartilajului hialinic (condil femural intern și platou tibial intern) cu degenerarea lui – distrucția și implicarea în procesul patologic a întregii articulații femuro-tibiale;
- dezaxarea în valgus (genu valgum) provoacă supraîncărcarea compartimentului lateral al articulației genunchiului cu aceleași procese patologice de distrucție a cartilajului articular (genu valgum este întâlnit mai frecvent la femei din cauza diametrului mărit al bazinului – entitate anatomică necesară procesului de naștere a copilului – din care rezultă mărirea în valg a axului anatomic femural)
- dezaxarea în flex a genunchiului (genu flexum) – supraîncărcarea compartimentului anterior (femuro-patelar) ce favorizează mai întâi dezvoltarea artozei femuro-patelare și apoi a întregii articulații a genunchiului.
- alte cauze: instabilitățile rotulei care conduc în timp la artroza patelo-femurală în timp; supraîncarcarea statică și/sau dinamică cauzată de patologiile din apropierea genunchiului (displazia congenitală de șold, coxa valga, coxa vara, artroze de șold, artrodeze de șold – în prezent foarte rare -, inegalitatea membrelor pelvine – cu interliniu articular diferit).
Cum se tratează și când:
„Răspunsul este simplu: când durerile sunt prea mari, când instabilitatea este importantă și deci funcționalitatea genunchiului este drastic afectată. Problema constă, de fapt, în tranziția de la tratamentul medicamentos la cel chirurgical. Durerea constituie argumentul fundamental al deciziei chirurgicale. Procesul fizio-patologic al artrozei trebuie întrerupt ca să nu evolueze către stări extreme cu deformare și lipsă osoasă importantă ce ar duce la o intervenție chirurgicală foarte amplă și dificilă cu o recuperare funcțională mai lentă. Astfel supravegherea clinico-radiografică este foarte importantă în stabilirea momentului optim a intervenției chirurgicale”, arată col. dr. Marius Stănescu.
Vârsta cronologică este un argument important în stabilirea intervenției chirurgicale, dar indicația se apreciază în funcție de statutul biologic al pacientului, unde comorbiditățile pot fi decisive in vederea acesteia : diabetul zaharat dezechilibrat cu o glicemie necontrolată, obezitatea de cauză hormonală sau aport caloric excesiv, mineralizarea osoasă – osteoporoză, bolile cardiace și vasculare periferice (insuficiența venoasă cronică).
Infecțiile locale sau sistemice contraindică în totalitate intervenția chirurgicală de endoprotezare primară.
Pentru o evoluție postoperatorie favorabilă este necesar ca pacientul să mențină funcția biologică a organismului în condiții optime ajustând periodic tratamentul bolilor/afecțiunilor asociate prin medicul de specialitatea respectivă (afecțiuni endocrine – hipotiroidie, osteoporoză, obezitate, diabet zaharat – endocrinolog/diabetolog; afecțiuni cardiace și/sau vasculare periferice de către medicul cardiolog, ș.a. ).
Tratamentul conservator
- Controlul greutății este cel mai ieftin și cel mai eficient tratament, astfel pacientul reducând forța gravitațională care se descarcă la nivelul genunchiului. Tratamentul medicamentos (AINS) având doar un rol de ameliorare a simptomatologiei fără a avea un rol curativ nefiind un tratament de lungă durată.
- Injecțiile intraarticulare cu soluție sterilă vâscoelastică (acid hyaluronic) reduce forțele de frecare la nivelul cartilajului favorizând alunecarea suprafețelor articulare în același timp având un rol în diluarea factorilor inflamatori locali (interleukine si TNF ) produși de către sinovială prin degradarea structurilor cartilaginoase.
- Afecțiunea artrozică trebuie preîntâmpinată cu un tratament adecvat încă din stadiul preartrozic, astfel ajustând tratamentul în funcție de indicația primară a afecțiunii.
- Pacienții tineri care prezintă un factor favorizant cunoscut (leziuni menisco-ligamentare sau devieri de ax mecanic la nivelul genunchiului) la dezvoltarea artrozei de genunchi necesită un tratament preventiv fie el chirurgical mini-invaziv (artroscopie de genunchi – ligamento-plastie, osteotomie de reaxare – valgizare/varizare), fie tratament funcțional cu întreținerea tonicității musculare echilibrând forțele de descărcare a presiunii la nivelul genunchiului.
Cum se face artroplastia de genunchi, câte tipuri de intervenții se pot face și cui sunt idicate, fiecare în parte, aflați AICI:
