Pneumonia interstiţială este o afecţiune inflamatorie care determină îngroşarea ţesuturilor de susţinere ale sacilor alveolari de la nivel pulmonar. Dr. Monica Marc - medic primar pneumolog la Spitalul Victor Babeș Timișoara a explicat care sunt cauzele care declanșează boala.
”Pneumonia interstiţială atipică reprezintă o infecţie a interstiţiului pulmonar, adică a spaţiului dintre membrana alveolară şi vasele de sânge. Cel mai frecvent boala este cauzată de virusuri (respirator, rujeolic, rubeolic, citomegalic, sincitial, dar şi de adenovirus). O altă cauză o reprezintă infecţiile cu chlamydii sau mycoplasma pneumoniae. Calea de infecţie este aeriană”, arată medicul.
Vezi și: Ce să pui în cafea pentru a preveni ridurile și a întări oasele. Jennifer Aniston, rețetă: Are gust de desert
Pneumonia interstițială – de două feluri
Pneumoniile interstiţiale pot fi primare sau secundare. De obicei, debutul este progresiv, cu tuse seacă, neproductivă, durere toracică, lipsa poftei de mâncare, cefalee, cu sau fără febră.
Pneumonia insterstițială nespecifică
Există două forme primare de pneumonie interstițială nespecifică - celulare și fibrotice. Forma celulară este definită în principal de inflamația celulelor interstițiului. Forma fibrotică este definită prin îngroșarea și cicatrizarea țesutului pulmonar.
Respirația devine mai puțin eficientă și poate duce la niveluri mai scăzute de oxigen în sânge.
Atât inflamația, cât și fibroza pot fi prezente în același timp. În general, prognosticul este mai bun pentru pacienții cu forma celulară de pneumonie intestițială nespecifică, deoarece inflamația este adesea reversibilă, dar fibroza este permanentă.
”Această cicatrizare este cunoscută sub numele de fibroză și este ireversibilă. Când țesutul pulmonar se îngroașă sau devine cicatrizat, acesta nu funcționează la fel de eficient”, mai arată medicul.
Vezi și: Părul, mai sensibil toamna. De ce pierdem mai multe fire la schimbarea anotimpului
Pneumonia interstițială - simptome
Simptomele pneumoniei interstiţiale pot varia, însă de obicei se manifestă prin dispnee (greutate în respiraţie), de cele mai multe ori doar la efort, şi tuse seacă sau neproductivă. Mai pot apărea:
- Respiraţia şuierătoare
- Dureri în piept şi disconfort
- Senzaţia de oboseală
- Febră (atunci când este vorba de o cauză de natură infecţioasă)
- Dureri musculare
- Pierderea în greutate
- Dureri articulare
În general, simptomele apar treptat şi se agravează dacă nu sunt tratate corect, la timp.
Vezi și: Elimină pungile de sub ochi în 5 minute: iată câteva metode simple și eficiente
Pneumonia interstițială – diagnostic
Deoarece simptomele pneumoniei interstițiale nespecifice se aseamănă cu cele ale altor boli, în special fibroza pulmonară idiopatică, trebuie efectuate teste pentru a exclude alte tulburări asociate. Diagnosticul bolii depinde de o combinație de factori clinici, radiologici și alți factori.
”Examenul clinic al pacientului, prin ascultare, poate să nu ofere informaţiile necesare identificării bolii, de aceea este necesară, de cele mai multe ori, o radiografie toracică. Aceasta poate prezenta atât un desen interstiţial accentuat, cât şi modificări mult mai importante, de exemplu, multiple opacităţi micronodulare diseminate bilateral.
De cele mai multe ori, diagnosticul etiologic (determinarea cauzelor bolii) este dificil de realizat. Etiologia virală este însă cea mai frecvenţă. Identificarea virusului se poate face prin determinarea ARN-ului viral, metode serologice, imunofluorescenţa”, mai notează medicul.
Vezi și: Chirurgia, tratamentul în cancerele digestive. Eliza Gangone: Intervențiile laparoscopice și robotice, standard de aur. Sunt sigure, fezabile, cu o sumedenie de avantaje
Pneumonia interstițială – evoluție
”Evoluţia pneumoniilor interstiţiale este variată, în funcţie de agentul cauzal, terenul imun al pacientului, vârsta acestuia, dar şi comorbiditatile preexistente. Uneori, infecţiile virale se pot complica cu suprainfecţii bacteriene, influenţând negativ evoluţia bolii.
Tratamentul este adesea simptomatic cu antitermice şi antialgice. Antiviralele sunt utilizate mai ales la pacienţii cu risc crescut. În cazul suprainfecţiilor bacteriene se vor administra antibiotice. În formele severe de boală, îndeosebi în cazul copiilor, este necesară internarea în spital”, a mai explicat dr. Monica Marc.
