Un studiu a găsit o legătură intrigantă între prezența glucozei în plămâni și comportamentul macrofagelor, celule imunitare specializate. Cercetătorii de la Universitatea din Manchester au testat ipoteza pe șoareci și cred că ar putea folosi aceste informații ca să dezvolte tratamente mai bune pentru bolile respiratorii, se arată pe medicalnewstoday.com.
„Bolile respiratorii provoacă suferințe teribile atât în lumea în curs de dezvoltare, cât și în cele dezvoltate. (...) O singură limitare pe care o avem în acest moment este înțelegerea de bază a complexității și diversității macrofagelor căilor aeriene umane și modul în care aceasta se compară cu ceea ce știm la șoareci", susține Andrew MacDonald, autorul principal al studiului, de la Universitatea din Manchester, Marea Britanie, pentru sursa citată.
Zahăr mai mult sau mai puțin?
Concluziile studiului sugerează că blocarea receptorilor de zahăr din plămâni pot ajuta la reducerea inflamației în bolile respiratorii cronice, iar creșterea nivelului de glucoză în mediul pulmonar ar putea întări sistemul imunitar la persoanele cu anumite infecții respiratorii.
Andrew MacDonald și echipa de cercetare au tratat șoarecii cu interleukină-4, o proteină care transmite semnale celulelor imune, de obicei activând răspunsul lor. Ei eu fost uimiți că macrofagele care nu au putut prelua glucoza nu au răspuns la interleukina-4 asa cum se așteptau. Au descoperit că în timpul inflamației de tipul văzut în astm bronșic, glucoza și utilizarea ei controlează activarea macrofagelor în plămâni.
Momentan, oamenii de știință au observat încă numai asocierea dintre absorbția de glucoză în macrofage și răspunsurile inflamatorii la rozătoare. Cercetătorii, subliniază MacDonald, nu înțeleg, încă, pe deplin mecanismul în care funcționează macrofagele în plămânii omului.
Însă, studiul de până acum arată că poate exista o modalitate de a influența nivelul de glucoză din plămâni ca să fie controlată activitatea celulelor macrofage ca parte a tratamentelor pentru diferite probleme pulmonare.
Studiul a fost susținut financiar de organisme de cercetare, organizații nonprofit și companii farmaceutice.
Cercetarea a fost publicată în revista Nature Immunology și poate fi citită AICI.
