În camerele de gardă la din serviciile de pediatrie ale spitalelor, radiografiile sunt adesea citite de către medici de alte specialități, nu de către radiologi, iar ratele de eroare sunt așteptate. Dar...
Studiul privind radiologia clinică a colectat date de la 2 336 de pacienți cu radiografii scheletale inițial diagnosticate greșit de la un centru pediatric mare de referință în Austria. Au fost analizate două tipuri de erori de diagnosticare: fracturi nediagnosticate și supradiagnosticate, în perioada octombrie 2014 până în iunie 2015.
Din totalul pacienților analizați, 125 au primit un diagnostic inițial incorect. Toate diagnosticele au fost corectate în ziua următoare și nici un pacient nu a solicitat poziționarea sau nu a avut nevoie de o intervenție chirurgicală. Nici unul dintre diagnosticele greșite nu a dus la o morbiditate suplimentară.
,,Medicii primari au fost responsabili pentru 112 dintre acele cazuri, urmați de rezidenți 7 cazuri și chirurgi pediatrici 6 cazuri. Rezultatul nu a fost surprinzător datorită faptului că aceștia au cea mai mică experiență în interpretarea radiografiilor pediatrice scheletice”, a scris dr. Simon Kargl, de la Spitalul Universitar Kepler din Linz, Austria primul autor al studiului.
Rezultatele au arătat că fracturile ratate au fost reprezentate de 62 de diagnostice greșite, la care s-au adăugat 63 supradiagnosticări, adică s-a pus diagnosticul de fractură acolo unde nu exista. Însă, rata de eroare la radiațiile cotului a fost cea mai mare (12%), urmată de încheietura mâinii (8%), degetele (4,5%), metacarpus (4,2%) și degetele de la picioare (3,5%).
Aceste constatări specifice regiunii ar putea servi drept analiză fundamentală pentru crearea de programe de instruire axate pe aceste domenii. Oamenii de știință au recunoscut că interpretarea greșită se întâmplă adesea, însă măsurile simple pot contribui la combaterea problemei, după cum arată HealthImaging.com.
Acest studiu demonstrează că interpretarea eronată a radiografiilor de către personalul de urgență pediatrică are loc în mod regulat, prin urmare, este necesară o revizuire de rutină de către radiologii pediatrici experimentați.
Angiografia identifică venele blocate și depistarea unui anevrism.
Tasarea sau tasările coloanei vertebrale sunt subdiagnosticate, iar acestea pot indica un risc de osteoporoză.
Radiografiile sunt teste imagistice care ajută la diagnosticarea unor boli. Care sunt riscurile acestora.
Osteodensitometria este testul care îți arată dacă ai osteoporoză. Acesta durează doar câteva minute și are o precizie mare.
